Ultimele Filme vazute de DANEZIA

În această eră a animaţiei fotorealistice digitale, o prezentare clasică, bidimensională, în mare parte în alb şi negru… vă poate duce cu gândul la ceva pretenţios şi plictisitor. Nici vorbă, filmul e amuzant (şi căteodată trist), vizual e poezie pură… şi stilizarea sa... pare mult mai naturală decât orice textură CGI. Povestea, în schimb, e absolut fascinantă!!!

Franţa, USA/ Franceză, Engleză, Persiană, Germană/ min 95

Anul trecut a fost o binecuvântare pentru iubitorii animaţie. Sincer, acum îmi este greu să aleg între Ratatouille şi Persepolis atunci când vine vorba de filmul ce mi-a plăcut cel mai mult. Înainte de vizionare… poate că nu aş fi acordat prea mult credit acestei producţii tradiţionale ce descrie epopea maturizării unei tinere iraniene ce începe odată cu instalarea revoluţiei islamice. Nici stilul de animaţie şi nici povestea filmului nu mă atrăgeau cu nimic... dimpotrivă.

Deşi nu poate să afirme corectitudinea istorică, Persepolis e totuşi un curs rapid în evoluţia modernă a Iranului… o poveste pe care Preşedintele Tufiş, şi toţi candidaţii la funcţia supremă a SUA, ar trebui să o vadă şi să o înţeleagă.

Dictatura Şahului, intervenţiile occidentale, Revoluţia Islamică, Represiunea Islamică, Războiul cu Iranul… inclusiv Războiul Oraşelor... fanatismul fundamentaliştilor şi al restricţiilor religioase… sunt redate nu neapărat fidel… ci transmiţându-ne starea de spirit a epociii şi a oamenilor. Însă nu aceste evenimente sunt punctul focal al poveştii ci felul în care ele influnenţează copilăria... personajului principal. O tânără nonconformistă, idealistă şi gata să îşi exprime oricând ideile (proaste sau bune) numita Marjane.

Părăsorea Iranului devine curând singura opţiune însă nici Occidentul „democratic şi liber” nu e un tărâm mai primitor pentru spiritul Marjanei… şi trăim alături de ea toate dezamăgirile legate de integrarea cu acesta. Urmează apoi mult mai multe dezamăgiri în dragoste… şi cu toate astea tonul filmului nu e unul greu şi încărcat de tristeţe.

La fel ca şi Juno, Marjane inspiră nu neapărat optimism… ci o energie latentă şi o dorinţă de a trece peste cele mai crunte încercări ale vieţii. Şi această luptă continuă cu suişuri şi coborâşuri e fascinantă, deseori amuzantă şi în egală măsură tristă.

Din păcate esenţa personală a acestui film face ca anumite teme să pară nemeritat de polarizate… îi pot reproşa idealismul, divagarea spre stânga şi o doză incontestabilă de feminism. Aceste lucruri… împreună cu mult prea puternicele „franţuzisme”™ fac ca pelicula să pară că falsează în recitarea partiturii. Poate e doar impresia mea…

În concluzie, Persepolis demonstrează ca animaţia are capacitatea de a vorbi şi oamenilor maturi, cu o forţă şi o claritate ce în acest caz e nu ar fi putut fi atinsă printr-o ecranizare convenţională. O poveste simplă, prezentată simplu… ce spune multe… într-un mod ce reprezintă până la urmă o mică revoluţie în sine.

Recomandat!

Subtitrare aici (RegieLive)