Le scaphandre et le papillon (The Diving Bell And The Butterfly, Scafandrul şi fluturele) -9/10
The Diving Bell And The Butterfly reuşeşte să fie să fie o poveste (cât se poate de adevărată) despre o viaţă formată din vise şi coşmaruri ce devin realitate. Spectaculos din punct de vedere vizual, acest film nu e deloc deprimant în pofida subiectului ales… dimpotrivă e interesant, deseori amuzant şi îşi descarcă bagajul emoţional în câteva scene extrem de intense.
Franţa, USA/ Franceză / min 112
Pare incredibil, dar puţină cooperare transatlantică chiar a fost capabilă să scoată filmul francez din mediocritate. Nu mi-as fi imaginat că aş putea să văd consecutiv două filme franceze excelente (produse în acelaşi an) şi să îmi placă ambele pelicule fără reţineri majore.
Subiectul paraliziei a fost tot timpul preferat de cei doritori să creeze melodrame care să te ţină cu batista la ochi. Aşa că am simţit o mare răsuflare atunci când am descoperit că Le scaphandre et le papillon este exact opusul unui astfel de film. E o poveste complexă despre condiţia umană în cele mai adverse condtiţii, despre curaj şi talent ce nu încetează nici pentru o secundă să fie captivantă.
Bauby este editorul revistei Elle, tot timpul înconjurat de femei frumoase, căsătorit cu trei copii, amante pe măsură, maşini, călătorii exotice… uhh. Dintr-odată se trezeşte într-un spital de recuperare, complet paralizat… cu excepţia posibilităţii de a clipi. Aceasta devine singura lui posibilitate de comunicare… cu ea încearcă să repare câteva din erorile vieţii şi cu un efort suprem să îşi comunice experienţa lumii scriind o carte.
Bauby e norocos în pofida a ceea ce a păţit, e un tip important, bogat şi are parte de îngrijire atentă în poate cel mai bun sistem sanitar al lumii. E înconjurat în continuare de femei superbe ce fac toate eforturile să îl ajute. Asta ne face să înţelegem nota ironică şi deseori de un negru cinism a vocii sale interioare. Ea şi un extrem de reuşit experiment vizual fac filmul mai mult decât suportabil.
În final nu îţi rămâne decât să apreciezi cu adevărat cât de noroşi suntem noi… cei care putem să ne bucurăm cu adevărat de lumea în care trăim.
Subtitrare aici (RegieLive)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu