29 iunie, 2008

Restul e tăcere (The Rest is Silence) -9/10

Noul val de producţii al cinematografului românesc reuşeşte să ofere într-un sfârşit şi ceva memorabil pentru spectatorul obişnuit, prin această excelentă peliculă a lui Nae Caranfil. Filmul e superb din punct de vedere tehnic, interesant şi plin de umor. Păcat de exagerările dramatice ce par să facă parte din jocul obişnuit al actorilor români… şi pe care ar trebui să le uite şi regizorii de pe la noi.


USA/ Engleza/ min 92


Dacă la filmele de artă (francofilice… ca să nu le zic altfel) puteam marca victorioşi renaşterea cinematografiei autohtone, filmul „comercial” rămăsese cu mult în urmă. Marea majoritate a încercărilor păreau să se adreseze celor cu IQ subunitar… iar restul era pretenţioase din faşă.

Ideea filmului de faţă: povestirea felului în care s-a turnat primul film românesc de lungmetraj, mi se părea deja cu „nasul pe sus” numai bun de încadrat în cea de-a doua categorie. Promovarea a fost foarte proastă… şi m-a ferit şi pe mine… şi pe marea majoritate a publicului spectator de a intra în sălile de cinema. Noroc că există…

… internetul, locul unde se mai pot salva filmele ce au fost (dap… revine cuvântul magic) castrate de marketing. Mulţumesc tuturor celor ce au comentat pozitiv filmul, sinceritatea e mult mai convingătoare decât orice cuvintele potrivite de „experţi”.

Aşa că o să continui în acelaşi fel:


Am fost plăcut surprins să descopăr într-un final un film românesc impecabil din punct de vedere tehnic. Cadre largi, culori vii… o recreare convingătoare şi boemă a Micului Paris de la început de secol XIX… garderobe, decoruri… totul pus la punct până la cel mai mic detaliu. (la prima vedere nici o greşeală flagrantă însă aştept cu plăcere să depistaţi voi câte ceva).

În plus filmul e cu adevărat interesant… nu m-am uitat decât o singură dată la ceas… şi asta e foarte bine… mai ales că nu alesesem cea mai prielnică oră de vizionare (mă aşteptam să fiu băgat repejor în lumea viselor).

Surpriza majoră a fost să descopăr că filmul e amuzat… chiar foarte distractiv. Umorul e bun… de calitate… şi cred că am râs cu mult mai mult decât la cel mai recent film cu Vacanţa mare (ce se închipuia comedie). Mare parte din factorul distractiv al filmului a asigurat în mod la fel de surprinzător… nu de personajul principal (Grig) ci de Leon… jucat aşa cum trebuie de Ovidiu Niculescu. Transpunerea extrem de reuşită a unui fel de Gigi Becali (cu mult mai simpatic, inteligent şi rafinat) în vremea domniei lui Carol I, e poate legătura prin care oricine regăseşte multe din trăsăturile României de azi în acest film… ce împrumută mult din atmosfera, limbajul şi gesticulările operelor lui Caragiale.

Şi dacă am adus vorba de Carol I… o scenă cu adevărat memorabilă, ni-l pune pe primul rege al României faţă în faţă cu cohorta extrem de pestriţă de „cineaşti”… şi mă face să zic: WOW!!!... vreau filme îndrăzneţe, care să privească cu sinceritate spre trecut. (şi nu aberaţiile proslăvitoare cu domnitori-zei gen Sergiu Nicolaescu).

Apoi întreaga intrigă legată de Gaumont…. ahhh…. monde (prototipul multinaţionalei cu vorba dulce şi pusă pe făcut bani) m-a făcut să zâmbesc… şi să mă simt ceva din plăcerea balcanică a răzbunării ulterioare. Sunt lucruri ce au lovit exact la ţintă… cel puţin pentru mine.

Dar filmul are şi neajunsuri… în special dl. Vizante face praf scene ce ar fi putut deveni memorabile. Rolul era întradevăr de un mic Goe ţâfnos şi arogant… dar nici chiar aşa. Definiţie scurtă: overacting.

Desigur şi Nae Caranfil nu se poate abţine să nu sară peste cal cu scena incendierii domnişoarei Emilia (sunt secunde inutile şi macabre… peste care se putea tăia cu uşurinţă), sau cu prezentarea prea stufoasă a procesului de pe final.

Din păcate Mireala Zeta apare mai mult pe ecran dezbrăcata… sau sub formă de torţă vie, şi asta e regretabil, joacă teribil de convingător… şi este superbă atunci când joacă scena horei. (mult mai feminină decât… sub formă de nuditate frontală). O altă apariţie ce poate merita mai mult timp pe ecran e şi cea a lui Sandu Mihai Gruia. M-a făcut să râd pe rupt la scena în care sparge geamul… şi apoi anunţa prin tot oraşul „succesul” fiului…

În concluzie am o singură recomandare pentru „societatea cabalico-masonică secretă”TM responsabilă de propunerea României pentru Oscarurile 2009. Ascultaţi şi voi odată de tata Danezia şi trimiteţi „Restul e tăcere”. E genul de momeală la care de obicei Academia muşcă. Am învătat anul acesta că filmul respectiv nu trebuie neapărat să fie bun... ci trebuie să facă ca filmele lor (americane) să pară bune. Nu ar trebui să le deranjăm burţile pline de cartofi prăjiţi cu filme pretenţioase de Cannes...


Keep It Simple Stupid... cu un excelent film românesc... ce o să stărnească destule nostalgii şi în cetatea filmului.


Subtitrare N/A


PS.

Din 1988 şi până acum... a trecut ceva vreme… a apărut şi un film numit “Aviatorul”… şi nu ne putem pune decât aceeaşi întrebare: cine a fost mai întâi… oul sau găina.


Citeste tot articolul si Comentariile!

Kung Fu Panda -8+/10

Dacă desfăşurarea poveştii nu surprinde pe nimeni…, inspiraţia şi sufletul pus de creatori în acest film se transformă în nenumărate scene cu adevărat uimitoare. Umorul sănătos, puţină filozofie orientală şi scenele de acţiune demenţiale sunt toate ingrediente ale unui film capabil să distreze pe toată lumea.

USA/ Engleza/ min 92


Kung Fu Panda debutează cu o animaţie 2D ce are ceva din „Samurai Jack” a lui Genndy Tartakovsky, însă curând lumea viselor se destramă şi filmul se continuă în „realitatea” unei animaţii computerizate contemporane ce deşi superbă nu rupe cu nimic gura târgului (HINT: ţineţi-vă bine pentru WALL-E).

Povestea e una cretino-banală: un panda leneş şi gras dar care visează să ajungă luptător faimos de Kung Fu… se trezeşte nominalizat de către bătrânul maestru drept salvatorul văii… singurul capabil să îl învingă pe un fost student în Kung Fu… căzut în „latura întunecată”. Deşi la început nimeni nu crede în el (înclusiv el) mici semne ne dezvăluie că alegerea înţeleptului nu a fost una deloc greşită…


Partea bună e că regăsim un foarte jovial mod de abordare a acestei improbabile istorisiri. Nu am mai râs atât de mult la un film cu „karate” de la „Maestrul beţiv” al lui Jackie Chan. Iar umorul şi prospeţimea multor scene face ca filmul să devină fermecător chiar şi pentru cei mai pretenţioşi dintre noi.


Am râs cu hohote în timpul luptei finale, şi mi-a plăcut la nebunie dinamismul unui film ce nu te plictiseşte deloc într-o oră şi jumătate cu un tempo perfect!


O construcţie artistică solidă, distractivă… pe placul întregii familii… însă care nu aduce nimic cu adevărat nou. Cu toate aceste nu pot decât să recomand această animaţie ce aduce un binemeritat omagiu (cu zâmbetul pe buze) celor mai bune filme cu arte marţiale

Subtitrare aici (regieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

25 iunie, 2008

The Incredible Hulk (Incredibilul Hulk) – 6/10

În această versiune Hulk are grijă să ne distreze distrugând o fabrică de răcoritoare din Brazilia, tot felul de echipamente militare pe pajiştea unui colegiu şi nenumărate alte chestii de prin New York… din păcate extravagantele efecte speciale nu pot masca faptul că violenţa devine la un moment chiar plictisitoare, şi până la urmă filmul reuşeşte să nu lase nimic memorabil în urmă.

USA/ Engleza/ min 114


The Incredible Hulk e un blockbuster sincer… fără pretenţii artistice… plin de acţiune, explozii, gălăgie şi cafteală cât cuprinde. Şi totuşi filmul acesta începe promiţător: Bruce Banner (un Edward Norton… cât se poate de bun) se ascunde de armată într-una din infamele favele din Rio de Janeiro. Aici învaţă să îşi controleze furia… şi îşi câstigă existenţă lucrând într-o fabrică de răcoritoare.

Un banal incident industrial… şi avem parte de o replică cu adevărat memorabilă din partea generalului „Thunderbolt”:

“Get our agents to look for a white man in that bottling plant!”

Şi chiar dacă instrucţiunile nu erau cele mai potrivite (Brazilia e o ţară preponderent albă…), Bruce e găsit repede şi filmul face loc uneia dintre cele mai reuşite lupte… cu un Hulk în semiobscuritate, un monstru cu adevărat terifiant… ce face lucrurile foarte interesante.

Din păcate de aici lucrurile se duc la vale, pe măsură ce Bruce caută vindecarea… şi pe măsură ce luptele devin din ce în ce mai extravagante (şi avem parte din ce în ce mai puţină poveste).

O legătură romantică mai rece decât o zi geroasă de iarnă o să lase loc apoi unei extrem de lungi lupte finală ce nu o să te încălzească prea mult… toţi bănuim deja cine o să câştige, ne aşteptăm la asta şi totuşi producătorii ne dau lovitură după lovitură… şi distrugere după distrugere. E momentul în care ajungi să te uiţi insistent la ceas şi să îţi doreşti ca totul să se termine mai repede.

Nota 6 pentru performanţa uluitoare de a face din cafteală un lucru plictisitor. Nu mă aşteptam la artă… dar doream măcar ca o bătălie supremă între doi monştrii verzi, să nu mă facă să casc insistent.

Pe de altă parte îmi e greu să nu recomand filmul acesta oricui e interesat de o peliculă de acţiune care să relaxeze şi să distreze. (a se consuma împreună cu cantităţi industriale de popcorn şi răcoritoare… de preferat necontaminate)


Subtitrare aici (regieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

21 iunie, 2008

Leapsa muzicala...

sry guys... dar ramasesem de ceva vreme cu o restanta!

Leapsa primită de la Anielle.

1.Put your music player on shuffle.
2.Press forward for each question.
3.Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4.Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
5.Tag 5 people. (NOT… deja fac o mare exceptie de la blogul meu )

1. Cum te simţi astăzi?
Pet Shop Boys- Go West (se pare ca … am chef de mişcare şi plimbare… spre vest)

2. Vei ajunge departe în viaţă?
Soft Cell- Tainted Love ( spune multe asta nu-i asa?)

3. Cum te văd prietenii?
L7 – Pretend we`re dead (ha! Ha! ha!)

4. Te vei căsători vreodată?
Everything But the Girl- Missing (probabil ca inca imi lipseste persoana potrivita)

5. Care e placa celui mai bun prieten al tău?
Santogold - L.E.S Artistes (oh yes!)

6. Care e povestea vieţii tale?
Rage Against The Machine- Killing In The Name (ce cantec suparat rau… il recomand… cred ca se potriveste mult tempoul)

7. Cum era în liceu?
Abba- Super Trouper (nu prea se potrivesc titlurile… dar spiritul e ok!)

8. Cum poţi avansa în viaţă?
Mory Kante- Yeke Yeke (exact asa… !! yeke, yeke!!)

9. Care este cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Vivaldi- Flute Concerto (asta da puzzle…)

10. Ce se preconizează pentru week-end?
Rod Stewart - Young Turks (this is a driving song… so…)

11. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Alannah Myles- Black Velvet (OMG!!! Chiar unde trebuia… randomul a facut justitie… 100%... this is my song!!!!)


12. Dar pe bunicii tăi?
Liszt- Les Preludes (pentru cititorii mei mai kinderi… e vorba de muzica clasica)


13. Cum îţi merge în viaţă?
Holly Johnson- Americanos (not that bad… really!... )

14. Ce melodie ţi se va cânta la înmormântare?
808 State - Pacific (merge!!)

15. Cum te vede restul lumii?
Joe Smooth- Promised Land (oare chiar asa?)

16. Vei avea o viaţă fericită?
Helmet- Unsung (!?!?)

17. Sunt persoane care te doresc în secret?
Girls Aloud- Can't Speak French (mmm… cantecul asta chiar are atitudinea potrivita… pentru un raspuns… magulitor… nice!!!! Really nice random!!!)

18. Ce te face fericit?
Guns N' Roses- Welcome To The Jungle (…)

19. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Dvorak- Songs My Mother Taught Me

Timpul pentru concluzii…

Astazi am invatat ca Danezia are muzica clasica in playlist… , pe langa de toate pentru toti…

Jocul e distractiv, il dau mai departe catre oricine e interesat… nu trisati e mult mai corect asa…

(*now playing Foghat- Slow Ride)


Citeste tot articolul si Comentariile!

20 iunie, 2008

Sex and the City: The Movie (Totul despre sex: Filmul) – 5/10

Până şi cea mai înfocată fană o să se plictisească la un moment dat de monotonia şi artificialitatea filmului, ce se dovedeşte a fi castrat* de toate elementele ce au făcut din serial un succes. Ce să mai zic de săracii bărbaţi… cele peste 2 ore de scenariu încâlcit, previzibil… şi de plângeri continue la adresa speciei masculine, ori îi vor enerva la culme… ori îi vor duce uşor în lumea viselor

USA/ Engleza/ min 148


Am reuşit să văd Sex and the City: The Movie, după vreo 4 încercări… pe bucăţi. Un somnifer perfect… şi asta nu e neapărat pentru că sunt un neandertalian (urmează reviewul la The incredible Hulk) ci pur şi simplu pentru că filmul e unul tare slăbuţ. Am mai urmărit din când în când serialul (nu la iniţiativa mea desigur) şi recunosc că avea destul umor şi picanterii astfel încât să mă ţină interesat.

Până la urmă nu conta (şi nu a contat) de fapt calitatea… orice femeie (cu pretenţii mondene) era curioasă să vadă cum un final mai decent la aventura eternelor prietene din New York. Odată satisfăcută curiozitatea… rămâne doar dezamăgirea…



Nu atac ideea în sine… şi nici publicul ţintă, pur şi simplu… realizarea e foarte… dar foarte convenţională, stoarsă de imaginaţie… atât de previzibilă şi plictisitoare (cred că mă repet). Bine măcar că avem parte de Happy End-ul pe care mi l-am dorit… şi că filmul imi dă într-un fel dreptate (SPOILER… nunţile gândite, chinuite… cu mii de detalii invitaţii… perfecţiune, lux.. bla, bla… nu am nimic din farmecul unei căsătorii nu neapărat simple… dar neconvenţionale, chiar spontane!)

Pe de altă parte Jennifer Hudson e cam degeaba in film, joacă prost şi segmentele unde apare ea sunt inutile pentru poveste… dar ce mai contează „arta” când trebuie să împaci „demograficele”…


O pierdere completă de timp… (a chick flick ... almost from hell!)


Subtitrare aici (regieLive)

*daca Dacia Sandero... este caracteriazata ca fiind "castrata" în reviewurile de la PROMOTOR (indiferent de motorizare)... de ce să nu pot si eu aplica acest frumos... epitet.



Citeste tot articolul si Comentariile!

07 iunie, 2008

Hai România!!!

Postul cu numarul 300 al acestui blog nu poate fi dedicat decat echipei naţionale!!!

Mai ales acum... în perioada campionatului european, când jucam în grupa morţii şi când avem speranţa ca echipa naţionala să ne ajute puţin la categoria imagine!

Hai România!!!

Vreau să ies pe străzi... aşa cum ieşeam când eram copil...

Vrea să ţip, să mă bucur şi să fac babele să zică pline de supărare:

Ce vă bucuraţi aşa mă? Vă dă de mâncare fotbalul?


Nu... fotbalul nu îmi dă mici, nici bere... sau găleţi roşii şi portocalii cu unu sau mai mulţi tradafiri. Fotbalul nu îmi dă brichete cu săgeţi şi nici bani degeaba...

Fotbalul îmi dă speranţă, încredere în ţara asta, mândrie că sunt român... mă face fericit!!

Hai România!!!

Citeste tot articolul si Comentariile!
 
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License.