Ultimele Filme vazute de DANEZIA

Un thriller plin de suspans, construit pe baza unui scenariu cum rar mai vezi în ziua de astăzi. Un film ale cărui dialoguri dense şi dinamice o să îi lase repede în ceaţă pe cei mai neatenţi dintre spectatori. O lecţie nemaipomenită ce ne dovedeşte cât de diabolice sunt marile corporaţii în goana lor după profit şi în care George Clooney nu numai că îşi joacă superb rolul, dar chiar reuşeşte să nu fie super antiapatic.

USA/ Engleza/ min 119

Nu vă aşteptaţi ca suspansul în acest film să fie creat (aşa cum am fost obişnuiţi) cu explozii, urmăriri cu maşini şi împuşcături. Singura explozie din tot filmul şi o tentativă de urmărire (de la distanţă) de pe final sunt insuficiente pentru aşa ceva.

Suspansul e dat pur şi simplu de descoperirea lumii terifiante a marilor corporaţii şi a caselor de avocatură ce există doar ca să le apere interesele. Lumea celor bogaţi care pot scăpa de multe atâta timp cât angajează oamenii potriviţi.

Un astfel de om e Michael Clayton (George Clooney), un avocat numai bun de a te coate din belele ce (se zice în film) e capabil de a face miracole pentru a îşi scăpa clienţii. Din fericire în realitate nu vedem nimic din aerele de super om pe care ni le-ar inspira un astfel de personaj. Clayton e falit, plin de dubii… lipsit de încredere…şi atunci când cel mai bun prieten al său îşi pierde minţile şi aleargă gol printr-o parcare, lumea pe care o cunoştea pare că se prăbuşeşte în jurul lui.

Din nefericire, călătoria spre infern al lui Michael Clayton se sfârşeşte abrupt şi în cel mai clasic stil neo-Hollywoodian cu un fel de Happy-end ce nu e deloc capabil să şteargă gustul amar pe care îl lasă tonul foarte pesimist al filmului.

Problema filmului acesta sunt acţiunile lui Clayton, ce există doar pentru a duce mai departe scenariul şi care contravin de multe ori cu ceea ce ar trebui să fie acest personaj. Însă Clooney reuşeşte să creeze un personaj mai mult decât credibil.... chiar şi în superbul moment eminamente vizual al întâlnirii cu caii de pe o păşune ce încadrează 90% din film. ( povestit sub formă de flashback).

Desigur că acest mod de naraţiune, ce face ca lucrurile să aibă sens doar aproape de final, cât şi dialogurile dense (ce o să îi pună în mare dificultate pe traducătorii noştri de elită :D) fac acest film cam impermeabil şi plictisitor pentru cei ce îşi doresc să o reară relaxantă şi care să îi detaşeze de realitate.

Pentru cei dornici să vadă un film care să dezvăluie puţin din mizeria obscenă a lumii din care trăim… o nouă recomandare de Oscar.

Subtitrare aici (RegieLive)