Into the Wild -8/10
Into the Wild e povestea unui tânăr dezamăgit de societate şi fascinat de mirajul unei vieţi simple şi idilice în natura sălbatică. Din păcate pelicula regizată de Sean Penn omite un lucru important… trebuie să fii inconştient ca să pleci în sălbăticie fără o hartă serioasă… şi trebuie să fii mare idiot ca să [spoiler] mori de foame la 20 de kilometrii de o autostradă.
USA/ Engleza, Daneza :p/ min 140
Câţi dintre noi nu şi-au dorit măcar odată în viaţă să scape de tot ce îi înconjoară şi să îşi petreacă restul vieţii departe de civilizaţie, celulare, computere, poluare… reguli şi birocraţie… poate undeva pe o insulă pustie sau… într-o căbănuţă de lemn undeva pe un vârf de munte.
Pentru Christopher McCandless (Emile Hirsch) această nevinovată (şi necesară) fantezie devine ţelul suprem în viaţă odată ce descoperă minciunile pe care e clădită familia lui perfectă… iar pe măsură ce descoperim felul în care vede lumea şi observăm prin ochii săi sterilitatea existenţei noastre materialiste nu putem să nu simpatizăm cu cauza sa şi chiar să îi dăm dreptate.
Însă destinul tragic al Supervagabontului e un mesaj care apelează la raţiunea noastră, natura nu e un loc idilic, e o chestie necruţătoare şi cinică ce nu oferă nici măcar minimul de compasiune şi protecţie pe care societatea umană… cu toate disfuncţiile ei… e capabilă totuşi să îl ofere. Revelaţia târzie că… o existenţă reală e totuşi imposibilă în afara umanităţii şi negând tot ceea ce are ea de oferit e poate cheia acestui film. Chris nu e un erou… e un egoist, cineva care îşi supraestimează forţele şi nu respectă cu adevărat puterea brută a naturii. Ceea ce „realizează” el e cu mult mai dăunător pentru sine şi pentru cei din jurul său… decât lucrurile de care a fugit.
Despre film în general… jucat bine, filmat pe măsură, editat superb. În pofida unei prezentări neliniare, povestea e uşor de înţeles şi te captivează. Alaska tărâmul ultimei frontiere e descrisă în imagini şi sunete ca locul necruţător dar infinit de frumos… capabil să atragă în continuare hoarde de inconştienţi. Şi pentru că acest road-movie schiţează America profundă fără partizanism sau analize stereotipe… primeşte tot respectul meu. De văzut!
Subtitrare aici (RegieLive)
Un comentariu:
Mi-a placut la nebunie filmul:D
Personajul nu mi s-a parut egoist. Mult mai egoisti erau parintii lui.
L-as fi considerat egoist daca s-ar fi intors la viata care l-a determinat sa plece in aceasta calatorie, doar pentru a-i face pe cei din jurul lui fericiti.
Le-a dat o lectie dura, dar mult mai buna asa.
Trimiteți un comentariu