Haiducii lui Saptecai (1970) - 6/10

"Aventurile pseudoistorice ale Haiducilor lui Saptecai reușesc să se închege într-un film surprinzător de interesant și distractiv. Din păcate după un prim act extrem de reușit filmul nu se mai ridică deasupra nivelului filmelor românești de acest gen"

Mi-a plăcut: Florin Piersic, Colea Răutu, Toma Caragiu, Aimee Iacobescu (în rolul prințesei-piţi Ralu) coloana sonoră, umorul multor scene.
În schimb vizual, filmul e la pământ (vina nu poate fi dată doar pe calitatea peliculei), actul median e foarte plictisitor și lecția de "istorie" cu inspirație comunistă este neconvingătoare.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Politist adjectiv -9/10

Nu pot decat sa aplaud genialul film al concitadinului meu, Corneliu Porumboiu..., un film despre Romania prezentului in care politica si managementul se fac prin subterfugii de limbaj iar statul incă îşi mentine autoritatea opresiva prin "stampila pe timbru" si prin tirania cuvintelor decretata de atotputernica "Academie Romana".

 Romania, 155 min

Aparent lipsit de continut, filmul lui Porumboiu se dovedeste a fi catalizatorul capabil sa sintetizeze cu adevarat problemele Romaniei prezentului. Criza in care se gaseste Romania nu e una generata din afara si care o sa fie rezolvata tot acolo... e o criza de moralitate si constiinta, o criza de autoritate... o criza de valori. Suntem jos deoarece suntem condusi de oameni a caror singur talent real este manipularea sireata a cuvintelor si ne supunem atat de usor in fata acestor cuvinte... si a legilor scrise de ei in loc sa fim ghidati de constiinta si de aprecierea noastra asupra binelui.

Avem o criza in invatamant, unde Geografia se face cu "dictionare de geografie" si nu cu talent didactic si excursii iar la biologie se preda creationismul, avem o criza in sanatate.... unde doctorii nu se vaccineaza deoarece au citit pe bloguri ca vaccinele au chimicale.
Nu reusim sa recunoastem si sa admiram adevaratele valori (pe care le alungam din tara) si de aceea finantam prin granturi esecuri gen ARCA... admiram la TV fosilele trecutului iar viitorul e reprezentat de fotbalisti, pipite si manelisti.

Suntem o tara in criza in care disputele se rezolva deseori cu DEX-ul in mana si in care valoarea unui text nu se masoara in continut... ci in cat de bine respecti normele gramaticale cretine impuse de Academia Romana. Suntem un popor in care autoritatea e fetisizata sub forma atotprezentelor stampile...

Politist, adjectiv... nu este aparent despre toate astea... ci e o poveste simpla, aparent lipsita de metafore... directa, filmata realist si deseori in timp real despre un politist ce ancheteaza un caz trivial: un pusti care fumeaza iarba cu prietena si un "prieten" comun.
Pe cei trei nu ii observam direct, ci prin intemediul unui filaj de 8 zile ce contureaza un caz in care Cristi (Dragos Bucur) crede din ce in ce mai putin, mai ales ca e constient (a vizitat Praga) ca in tarile normale, posesia si consumul de iarba sunt tolerate. Constiinta lui Cristi ii spune ca e gresit ca pustiul sa se aleaga cu cazier (si o posibila condamnare la 3 ani si jumatate) din cauza unei prostii.

Locatia povestii este desigur Vasluiul, insa Porumboiu nu doreste nici sa sublinieze acest lucru, deoarece e constient ca filmul se refera la o stare de fapt ce ne caracterizeaza natiune, insa nici nu evita placutele de inmatriculare VS si nici desenele de pe pereti cu Vaslui. Orasul e gri si darapanat... aparent in stagnare, insa din decor lipsesc motivele unor filme precedente (lampile stradale vechi) iar locatiile sunt si ele altele.

In afara celor enumerati mai sus, personajele filmului mai sunt sotia lui Cristi... o tanara "intelectuala" profesoara de limba romana, mare fana a "muzicii" romanesti... scena casnica dintre cei doi (pe fundalul careia se aude apasator inepta melodie a Mirabelei Dauer - Nu te parasesc iubire) fiind extrem de spumoasa si gustata cu mare placere chiar si de cei mai buni critici ai planetei.

Anca (Irina Saulescu) viseaza la romantismul kitchios din cantec insa isi trateaza prospatul sot cu indiferenta (il lase sa manance singur) si cu apoi cu superioritate, flexandu-ne logica prin descompunerea ineptelor versuri ale melodiei in metafore pompoase doar pentru a motiva fixatia de o seara asupra cantecului pe care il lasa sa urle in difuzoare. A doua zi insa ii reproseaza sotului ca nu mananca mai des impreuna, ii spune nonsalant si direct ca lucrurile nu merg intre ei... si afirma ca s-a saturat preaminunatul cantec.

Astel aflam mai multe despre Cristi, casnicia lui ratata, personalitatea adanc infipta in realitate... si alte scene din film sunt la fel de revelatoare asupra carierei sale gata sa esueze... si a relatiilor dificile cu colegii sai de serviciu.

Treptat filajul se apropie de sfarsit si ne pregatim de confruntarea pe care Cristi a tot incercat sa o evite. Aici intervine "punctul culminant" si poanta filmului... in care seful Anghelache calca in picioare constiinta si moralitate folosind singurul contrargument in fata realitatii: DEX-ul si definitiile austere ale acestuia.

In rezumat, Porumboiu reuseste un nou film genial, o capodopera a realismului si minimalismului in cinematografie, o pelicula seaca... ce se termina la fel ca un banc sec: te pune adanc pe ganduri.

P.S. Ma uit si ma minunez la TV, e o scena cu un nene psiholog ce a rupt 50 de euro si militianul din fata lui zice ca e distrugere, alte trei trompete comenteaza la TV si dau dreptate militianului avand ca argument LEGEA. Oare o sa scoata si DEX-ul???????

Corneliu Porumboiu chiar a reusit sa puna degetul pe rana, felicitari!

Citeste tot articolul si Comentariile!

Ho, ho, ho - 5/10

Prefer oricand firmele originale despre revolutie si avorturi... decat dulcegariile comerciale, inspirate (furate) din ceea ce au facut altii...

Romania, 

Nu pot considera ca timpul irosit pentru a vedea acest film a fost in zadar... filmul nu a fost atat de ingrozitor pe cat ma asteptam... e un film dragutel, rezonabil de bine facut, o productie tipica pentru TV. Pe de alta parte as fi regretat enorm banii pierduti pe un bilet la cinema sau pentru a cumpara DVD-ul. Nu de alta dar nu e nimic de aprecia si incurajat laici: e vorba doar de o productie comerciala ce exploateaza cu destula nesimtire sarbatorile de Iarna.

In rest inca o tentativa esuata a MediaProstPictures... si a trustului Pro de a incerca sa faca filme cu succes la public. Nu imi vine sa cred ca ni se propune inca un film mediocru pornindu-se de la ideea ca... a mers Vacanta Mare... o sa mearga totul.

Pe scurt despre film (deja am pierdut destul timp la vizionare), scenariul varza... copiat, distributia o combinatie intre actori care isi fac treaba si amatori penibili... regia bunisoara, efectele decente, valorile de productie cat se poate de normale pentru un film TV.

Mi-as dori sa vad o astfel de investie din partea MediaPro si in filme mai putin cliseu... pornind de la ideile regizorilor nostrii, le garantez ca o sa aiba mai mult succes decat orice porcarie de sezon, cu Serginio...  sau toate porcariile de categoria B americane ce se tot mai produc pe acolo

Citeste tot articolul si Comentariile!

Restul e tăcere (The Rest is Silence) -9/10

Noul val de producţii al cinematografului românesc reuşeşte să ofere într-un sfârşit şi ceva memorabil pentru spectatorul obişnuit, prin această excelentă peliculă a lui Nae Caranfil. Filmul e superb din punct de vedere tehnic, interesant şi plin de umor. Păcat de exagerările dramatice ce par să facă parte din jocul obişnuit al actorilor români… şi pe care ar trebui să le uite şi regizorii de pe la noi.

USA/ Engleza/ min 92

Dacă la filmele de artă (francofilice… ca să nu le zic altfel) puteam marca victorioşi renaşterea cinematografiei autohtone, filmul „comercial” rămăsese cu mult în urmă. Marea majoritate a încercărilor păreau să se adreseze celor cu IQ subunitar… iar restul era pretenţioase din faşă.

Ideea filmului de faţă: povestirea felului în care s-a turnat primul film românesc de lungmetraj, mi se părea deja cu „nasul pe sus” numai bun de încadrat în cea de-a doua categorie. Promovarea a fost foarte proastă… şi m-a ferit şi pe mine… şi pe marea majoritate a publicului spectator de a intra în sălile de cinema. Noroc că există…

… internetul, locul unde se mai pot salva filmele ce au fost (dap… revine cuvântul magic) castrate de marketing. Mulţumesc tuturor celor ce au comentat pozitiv filmul, sinceritatea e mult mai convingătoare decât orice cuvintele potrivite de „experţi”.

Aşa că o să continui în acelaşi fel:

Am fost plăcut surprins să descopăr într-un final un film românesc impecabil din punct de vedere tehnic. Cadre largi, culori vii… o recreare convingătoare şi boemă a Micului Paris de la început de secol XIX… garderobe, decoruri… totul pus la punct până la cel mai mic detaliu. (la prima vedere nici o greşeală flagrantă însă aştept cu plăcere să depistaţi voi câte ceva).

În plus filmul e cu adevărat interesant… nu m-am uitat decât o singură dată la ceas… şi asta e foarte bine… mai ales că nu alesesem cea mai prielnică oră de vizionare (mă aşteptam să fiu băgat repejor în lumea viselor).

Surpriza majoră a fost să descopăr că filmul e amuzat… chiar foarte distractiv. Umorul e bun… de calitate… şi cred că am râs cu mult mai mult decât la cel mai recent film cu Vacanţa mare (ce se închipuia comedie). Mare parte din factorul distractiv al filmului a asigurat în mod la fel de surprinzător… nu de personajul principal (Grig) ci de Leon… jucat aşa cum trebuie de Ovidiu Niculescu. Transpunerea extrem de reuşită a unui fel de Gigi Becali (cu mult mai simpatic, inteligent şi rafinat) în vremea domniei lui Carol I, e poate legătura prin care oricine regăseşte multe din trăsăturile României de azi în acest film… ce împrumută mult din atmosfera, limbajul şi gesticulările operelor lui Caragiale.

Şi dacă am adus vorba de Carol I… o scenă cu adevărat memorabilă, ni-l pune pe primul rege al României faţă în faţă cu cohorta extrem de pestriţă de „cineaşti”… şi mă face să zic: WOW!!!... vreau filme îndrăzneţe, care să privească cu sinceritate spre trecut. (şi nu aberaţiile proslăvitoare cu domnitori-zei gen Sergiu Nicolaescu).

Apoi întreaga intrigă legată de Gaumont…. ahhh…. monde (prototipul multinaţionalei cu vorba dulce şi pusă pe făcut bani) m-a făcut să zâmbesc… şi să mă simt ceva din plăcerea balcanică a răzbunării ulterioare. Sunt lucruri ce au lovit exact la ţintă… cel puţin pentru mine.

Dar filmul are şi neajunsuri… în special dl. Vizante face praf scene ce ar fi putut deveni memorabile. Rolul era întradevăr de un mic Goe ţâfnos şi arogant… dar nici chiar aşa. Definiţie scurtă: overacting.

Desigur şi Nae Caranfil nu se poate abţine să nu sară peste cal cu scena incendierii domnişoarei Emilia (sunt secunde inutile şi macabre… peste care se putea tăia cu uşurinţă), sau cu prezentarea prea stufoasă a procesului de pe final.

Din păcate Mireala Zeta apare mai mult pe ecran dezbrăcata… sau sub formă de torţă vie, şi asta e regretabil, joacă teribil de convingător… şi este superbă atunci când joacă scena horei. (mult mai feminină decât… sub formă de nuditate frontală). O altă apariţie ce poate merita mai mult timp pe ecran e şi cea a lui Sandu Mihai Gruia. M-a făcut să râd pe rupt la scena în care sparge geamul… şi apoi anunţa prin tot oraşul „succesul” fiului…

În concluzie am o singură recomandare pentru „societatea cabalico-masonică secretă”^TM responsabilă de propunerea României pentru Oscarurile 2009. Ascultaţi şi voi odată de tata Danezia şi trimiteţi „Restul e tăcere”. E genul de momeală la care de obicei Academia muşcă. Am învătat anul acesta că filmul respectiv nu trebuie neapărat să fie bun... ci trebuie să facă ca filmele lor (americane) să pară bune. Nu ar trebui să le deranjăm burţile pline de cartofi prăjiţi cu filme pretenţioase de Cannes...

Keep It Simple Stupid... cu un excelent film românesc... ce o să stărnească destule nostalgii şi în cetatea filmului.

Subtitrare N/A

PS.

Din 1988 şi până acum... a trecut ceva vreme… a apărut şi un film numit “Aviatorul”… şi nu ne putem pune decât aceeaşi întrebare: cine a fost mai întâi… oul sau găina.

Citeste tot articolul si Comentariile!

4 luni, 3 saptamani si 2 zile (deocamdata 9/10)

„Love it or hate it... asta e soarta filmelor cu adevărat bune. O poveste bine scrisă, superb filmată şi o recreere fidelă a Romăniei sfărşitului de deceniu opt capabilă să îţi dea fiori pe şira spinării. Nu tocmai un film plăcut de urmărit.”

Ei, 432 a avut până la urmă premiera... şi m-am ferit să mă apropii căteva zile de cinematograf pentru a evita să împart sala, la vreo mare premieră de gală, cu tămpiţeii şi aplaudacii ce se duc la film doar atunci când trebuie să îi vadă lumea.

Aşa că după ce televiziunile, preşedinţii, premierii, primarii, „vedetele”, Sergiu Nicolaiescu şi diplomele de cetăţean de onoare s-au dus pe la casele lor, mi-am luat inima în dinţi şi împreună cu alţi 40 de spectatori (marea lor majoritate chiar născuţi ca şi mine între 1980 şi 1989) am călcat, cu destulă teamă, pragul cinematografului Victoria din Iaşi. Potenţialii clienţi pot de curiozitate să treacă pragul WC-ului din incintă (pentru o mai bună imersiune în atmosfera vremii).

Am aşteptat cu destulă nervozitate începerea filmlui, mai ales că îl lăudasem pe Cristian Mungiu fără să văd filmul şi înainte de Palme d’Or sau de când a devenit atât de cool ca să îl feliciţi. Nu am fost deloc dezamăgit, ci încântat de faptul că filmul mi-a mai păstrat destule surprize deşi citisem aproape totul despre el.

E infricosător să descoperi cum trecutul prinde viaţă în cele 113 minute ale filmului. Sunt aproape două ore.... dar ele trec ca văntul chiar dacă atmosfera e apăsătoare şi te cuprinde un puternic sentiment de nelinişte şi nesiguranţă. Iar atenţia la detalii şi tonalitatea rece palidă a culorilor nu îţi dau nici o şansă să evadezi din tema peliculei. Un film de groază realizat în acest fel ar avea mari şanse să te lase marcat pe viaţă... dar 432 e un film despre oameni a căror acţiuni le poţi înţelege şi în locul cărora te poţi pune cu uşurinţă.

432 nu exagerează şi nici nu dă o aură artistică realităţii. E brutal în exprimare şi are sinceritatea implacabilă a primelor imagini de la locul unei catastrofe. Poate că e şi meritul camerei care ştie să se mişte atunci cănd trebuie să se mişte şi... stea naibii locului, lungi perioade de timp, atunci cănd trebuie să stea. Aceste scene lungi si neîntrerupte sunt momentele ce fac din acest film unul genial.

Revenind la detalii... doar garajele şi căteva termopane post-decembriste (imposibil de evitat de altfel) separă 432 de perfecţiune. Detalii ce dau savoare poveştii... şi nebănuite surprize plăcute celui atent la ele. În plus Mungiu are talentul de a completa firul narativ pe parcurs şi de a răspunde la toate nelămuririle. Chiar am fost plăcut impresionat de faptul că în timpul discuţiei de la cina, am putut afla şi de ce fetele stăteau doar 3 în cameră. Nimic nu a fost lăsat la voia întămplării.

Buunn..., multă lume s-a plăns de faptul că momentul aniversării mamei lui Adi ar fi nepotrivit şi că ar contraveni ritmului şi logicii interne al filmului. Nimic mai fals, în plus acea discuţie în jurul mesei e probabil cea mai onestă radiografie a unei societăţi gata de prăbuşire. În căteva minute avem parte de totul: de la repartiţii, preoţi cu caschetă, la stagiul militar... şi inevitabila, dar extrem de bine plasată, referinţă la tinerii din ziua de astăzi ce au parte de totul pe tavă şi pentru care viaţa e atât de simplă şi usoară. Nu e de mirare că în centrul unui ocean de inepţii şi superficialităţi se găseşte Otilia în care sentimentele fierb gata de explozie.

Bebe e un nume potrivit pentru individul în cauză, şi ironia crudă nu mi s-a părut deloc deplasată. De fapt dacă nu mi s-ar fi repetat la nesfărşit acest lucru... chiar aş fi considerat ironia ca un lucru demn doar de a fi remarcat. Numele degajă subteranitate, infractionalitate, e genul de poreclă pe care îl poţi citi de prin dosare penale. Ce sochează la personaj nu e numele şi nici momentele de brutalitate ci atitudinea calmă, prietenoasă şi remarcabil de profesională pe care o afişează odată ce şi-a atins scopul. De o ciudăţenie înfricoşătoare....

Pănă şi mult hulita scenă cu fătul, nu e în plus şi nu înţeleg de ce a fost considerată aşa. Camera nu stăruie prea mult asupra acestuia, ci doar atât căt să ne convingă asupra realităţii: o viaţa tocmai a fost pierdută. Apoi consider că e normal să avem o bună idee asurpa a ceea ce poartă Otilia în poşetă în lunga ei epopee nocturnă ce ridică suficient ritmul filmului pentru finalul deschis al acestuia.

Doar acum pot aminti de Gabiţa, pentru că acest adevărat „magnet pentru necazuri şi încurcături” deşi cauză principală a felului în care se va desfăşura totul prin suita sa nesfărşită de greşeli, pare să nu mai controleze nimic din destinul ei odată ce lucrurile se pun în mişcare. Oare face şi ultima ei greşeală atunci când ia prima sa decizie (din film) şi coboară să ia masa... hmm... febră nu?

In rezumat un film cum rar poţi să vezi în ziua de astăzi, o realizare ce va deveni uşor „cult”. Din nefericire am citit „şoc şi groază” sau priviri confuze din partea spectatorilor, aşa că nu prea văd cum se va schimba opinia publicului faţă de filmul romănesc. În plus realismul nud al pelicului mă face să îi dau puţine sanşe la Oscarul pentru cel mai bun film străin. Nominalizarea e sigură, dar la secţiunea asta am văzut unele dintre cele mai bune filme din ultima vreme şi capodopera lui Cristian Mungiu poate o să pice rău la Hollywood... mai ales că atinge un subiect ce divide de ceva vreme SUA în două.

Dar poate că Academia e din nou în dispoziţie de a preda lecţii... deh... dacă l-au reciclat şi pe Al Gore....

PS.

Am avut mari probleme să înţeleg o parte din dialoguri, şi nu sunt sigur unde e vina: sonorizarea defectuoasă din sală sau chiar filmul. Lucrul ăsta m-a deranjat enorm şi deocamdată... până când apuc să „aud” şi DVD-ul (SCR of course) trebuie să dau deocamdată doar nota 9/10. Voi reveni oricum cu notele, imaginile şi trailerul.

Citeste tot articolul si Comentariile!

California Dreamin' (nesfârşit / endless / forever) – 9(8*)/10

Un film despre cine suntem noi, acum... O doză neiertătoare de realitate ce nu e deloc stânjenitoare, ci dimpotrivă capabilă să te distreze şi să te pună pe gânduri. O capodoperă nefinisată a cărei strălucire e aproape ascunsă de Media Pro^TMstisme...

România/ Română, Engleza, Spaniolă/ min. 153

Dispariţia lui Cristian Nemescu e întradevăr o pierdere uriaşă în lumina acestui film neterminat. Pentru prima oară cineva reuşise să capteze esenţa realităţii României de astăzi, fără plimbări pe după deget şi fără fardări... Cu toate astea nu sunt atât de sigur că acest film ar fi putut ieşi mai bine după post-producţie. Invazia mizeriilor ce sunt deja marca producţiilor Media Pro era deja extrem de avansată, şi după montajul de rigoare ce ar fi trebuit să scurteze din lungimea exagerată a filmului mi-e teamă că am fi rămas cu mizeriile şi fără ceea ce ar fi contat cu adevărat...

Stop-cadru şi pelicula imortalizează pentru posteritate o Românie a anului 1999 ce se pregătea de un alt drum. UE e intangibilă şi NATO doar o speranţă slabă de care guvernanţii se agaţă cu disperare. Aşa că necesitatea amplasării unui radar în Ro care să ghideze mai bine rachetele americane către ţintele din Serbia... e o ocazie nemaipomenită de a demonstra slugărnicia şi devotamentul nostru până când un şef de gară decide să oprească trenul NATO pentru o stampilă. (şi înrăutăţind lucrurile şobolanii roşii câştigă alegerile într-un scenariu de coşmar iar România e expulzată din Occident... până la 11 septembrie 2001).

De aici începe povestea filmului, satul e acum unul din imensitatea pustie a Câmpiei Române (o evoluţie degenerată a Siliştei din Moromeţii), în care oprirea forţată a unui tren militar ce conţine un misterios vagon container... are efectul prăbuşirii unei nave intergalactice.

E nemaipomenit de ciudat să priveşti această poveste din perspectiva americanilor, şi personal nu mi-am putut inhiba tentaţia de a asemăna totul cu un episod prost din Star Trek în care atât de evoluata Federaţia intră în contact cu o civilizaţie primitivă, cam neînţeleasă dar care vrea să fie prietenoasă si sa impresioneze cu orice pret.

Cât despre sat, el nu e deloc unul liniştit ci fierbe, ca orice cătun din ţara asta, de frustrări, eşecuri , injuştiţie, prostie şi speranţe... iar şocul cultural produs de contactul cu americanii este scânteia ce face ca totul să explodeze.

Mi-a plăcut enorm să descopăr intercalate în film, iţele unei poveşti de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Am avut o enormă satisfacţie pentru felul în care acestea fac ca flexarea ridicolă de muşchi a şefului de gară să capete o dimensiune şi adâncime nebănuită. Scenele arată nemaipomenit şi sincer l-aş sfătui pe Sergiu Nicolaiescu să le privească cu atenţie, să ia notiţe şi să mai salveze ce mai poate din „Comisarul Bolovan reloaded”.

În rest, eterna şi fascinanta Românie se descoperă în faţa noastă şi a ochilor noştrii de aproape-occidentali (după 7 ani în care am părut că am evoluat cu viteză) şi observăm cu detaşare: disperarea oamenilor de a pleca spre mai bine (materializată ulterior de valul de căpşunari), uşurinţa cu care putem fi manipulaţi, credulitatea, naivitatea, corupţia la toate nivelurile şi lehamitea unei birocraţii feudale. Ce să mai zic de scena faxului ce vomită foaie după foaie în sertarul special deschis pentru a face mai uşoară misiunea femeii de serviciu... de o simplitate şi forţă fenomenală.

Ce nu mi-a plăcut a fost, după cum am mai zis, infestarea progresivă cu mizerii Media Pro. Primele 60 de minute sunt geniale, următoarea oră începe să scârţăie în timp ce ultima parte te lasă puţin cu un gust amar.

Scena ce culminează cu măcelul din sat (razboi civil) este o exagerare voită (ce ar trebui să transmită o idee interesantă) a cărei realizare de kkt (material numai bun de reconstituire pentru Stirile de la ora 5)... e totuşi incompletă fără vocea sufocată de emoţie a lui Catalin Radu Tanase care să comenteze mişcările din ciomag...

SPOILER ALERT!

Ştim prea bine că în lipsă de suporteri/mineri/”tigani”/”unguri” chestii din astea nu au fost pe la noi decât la ... mmmm... „revoluţie”. Err.... şi dacă e să interpretăm aşa discursul colonelului ce îndeamnă oamenii la revoltă şi unitate împotriva „tiranului” promiţând ajutor... ca după aia să abandoneze totul aşa cum i-au abandonaţi pe siiti la finalul primului război din golf... povestea capătă într-un final acea dimensiune universală pe care o laudă toţi. END OF POSSIBLE SPOILERS

Absolut de văzut!!!

Subtitrare (N/a)

*lungimea exagerată şi lipsa de finisare a acestui film (ce oricum se vede şi mai ales se aude aşa cum trebuie), m-ar face să îi dau în mod normal nota 8. Însă acesta e un film excelent şi rămânem la un binemeritat 9!!!

P.S. cat despre "povestile de dragoste" ce umplu timpul si sunt scuza aparitiei sanilor in filmul asta, nimic de povestit... pentru ca nu conteaza...

Citeste tot articolul si Comentariile!

Trei frati de belea (Petitorii / Frati si surori !?) -2/10

Bizonism galactic: nu prea amuzant, deloc provocator si din nefericire… incredibil de plictisitor. Va rugam nu mai insistati…

Romania/ Romana/ min 131

Multumita lui zoso am aflat si eu de existenta noului film al celor de la Vacanta mare: „Trei Frati de Belea”. Acuma sper sa intelegeti... nu sunt eu snobul care sa nu inteleaga o gluma buna... indiferent de prezentare. Doar i-am dat din toata inima lui Borat 10 iar Jackass 2 a primit si el un meritoriu 8.

Insa........ nimic din ceea ce mi-a placut la aceste filme nu apare in pelicula celor de la Vacanta Mare: prospetime, putina nebunie, curaj si o droaie de imaginatie. Oamenii nostrii sunt la capat de drum, sunt deconectati de realitatea de astazi... si in mod clar nu mai realizeaza cum sa ii faca pe romani sa rada (inca cateva astfel de petarde sau... sezoane dezastruoase la Kanal D... si amintirile unor vremuri atat de frumoase se vor umple definitiv de r***t).

Cei drept filmul incepe bine si are si cateva momente mai deosebite, insa in rest avem parte de acceasi ciulama penibila „made in MediaPro” realizata dupa modelul: se ia o idee buna, se adauga stereotipuri la greu, gagici beeeton si tot felul de conotatii sexuale (prinde la bopor disperat), se fura tot ce se poate de prin alte filme (aluziile la Matrix au fost cele mai LAME, LAME, LAME), se umbla oleaka (mai mult) la product placement... si se executa scenariul superprevizibil cu cel mai mic buget posibil.

Insa si mai infricosator... unele scene (si poante bune) sunt distruse de o regie absolut neinspirata (Poveste de Cartier se anunta de tot k*****) si de un montaj catastrofal... sursa nemaipomenita de nervi si de iritare. Astfel filmul asta a iesit asa cum cei de la Vacanta Mare nu si-ar fi dorit niciodata sa iasa: intunecat, deprimant si incredibil de confuz... asa cum ii sta bine oricarui film romanesc prost.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (The Way I Spent the End of the World) vs. Hirtia va fi albastra (The Paper will be Blue)

Proaspat aderat si asteptand intregrarea, Danezia se hotaraste ca noul an nu poate incepe decat prin tocarea marunta a doua filme romanesti. Trebuie sa va pregatiti... lucrurile vor deveni urate, nu de alta dar intram in lumea celor care au alungat lumea din cinematografe.

(Nota! Parerile de mai jos sunt mai mult decat subiective..., no biatching allowed)

1. Sfarsitul lumii (propunerea Romaniei pentru Oscar)

"Catalin Mitulescu priveste cu atata melancolie trecutul si se implica atat de personal in aceasta poveste incat filmul derapeaza rapid intr-o incoerenta masina de batut campii"

Romania/Romana/ min 110

Synopsis aici

Pur si simplu filmul asta nu mi-a placut, si faptul ca a reusit sa ma adoarma pe la jumatate nu poate compensa o foarte credibila Dorothea Petre (Eva), si nici toate premiile de pe lume.

Si pentru ca acest film este in definitiv unul bun, mi-am permis sa il analizez dupa criteriile pe care de obicei le aplic filmelor straine. (asa ca sasele ala, e o nota cu adevarat buna pentru un film romanesc).

Puncte forte: atmosfera, faptul ca te duce rapid pe strada amintirilor, Dorothea Petre.

Nu mi-a placut: faptul ca mare parte din film trebuia sa ramana pe podea la montaj; Bucurestiul periferic cu care pur si simplu nu te poti indentifica (sau cel putin aia 20 de milioane de „provinciali”); absenta oricarui dram de coerenta al povestii (nu poti localiza exact inceputul sau sfarsitul si nici macar intelege despre ce naiba e vorba); enervantul acordeon/tambal ce tinde sa devina o tembela si universala coloana sonora a filmelor romanesti, momentele jenante in care Romania de astazi se infiltreaza vizibil in visul lui Mitulescu.

Cu toate acestea, prevad un viitor mare pentru acest regizor. Pentru un lung-metraj de debut „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” se desprinde de intunecimea trecutului prin lungi pasaje de luminoasa poezie vizuala.

2 Hartia albastra

„Filmul asta putea sa fie mare..., mare de tot. Pacat de uriasa lipsa de curaj a lui Radu Munteanu ce nu da deloc adancime sau dramatism unei povesti ce trebuia spusa mult mai bine decat atat”

Romania/Romana/ min 95

Synopsis aici

Exista o imagine de la revolutie care a reusit sa lase adanci urme pe subconstientul meu, iar in acel cosmar sunt cateva ABI-uri distruse de armata si vandalizate de gloata idioata ce cauta sa se razbune pe inexistentii teroristi, gloata ce isi canalizeaza furia salbatica pe cadavrele unor tineri nevinovati. Acum militienii, soldatii si gloata sunt eroi ai revolutiei, unii in sicrie iar altii cu certificate.

Poate ca de asta e vorba in acest film, insa sincer nu se observa. In schimb avem parte de explorarea intensa, plina de actiune si cu puternice accente comice a unei nopti nebune aflate sub semnul confuziei. Si pentru o mare parte a filmului, poti sa traiesti din nou revolutia si sa intelegi cu adevarat despre ce a fost vorba acolo.

Insa regret nespus ca Radu Munteanu nu a avut „cojones” si s-a oprit exact atunci cand trebuia sa arate cu degetul. El lasa destule indicii... insa acestea pot fi asamblate dupa urechea fiecarui spectator ... sau chiar ignorate.

Si in loc de un tur de forta final, ultima treime a filmului se taraieste in superficial si plictisitor. Poate ca spectatorii ar fi vrut totusi sa isi confrunte cosmarurile... si nu sa adoarma pe scaune!

In rezumat, ambele filme prezentate la TV in seara zilei de 22 decembrie 2006, sunt filme cu mult peste nivelul cinematografiei romanesti... din toate timpurile. Insa amandoua sufera de cate o eroare fatala, primul bate campii fara nici o limita, al doilea e lipsit total de curaj. Cred ca data viitoare va fi mai bine.

P.S. Inteleg motivele pentru care „Sfarsitul lumii” e propunerea Romaniei pentru Oscar, in definitiv filmul arata bine si are si cateva premii, asta nu ma impiedica sa garantez ca pelicula asta nu are nici cea mai mica sansa la nominalizare.

Nu inteleg motivul pentru care filmul lui Porumboiu (care din intamplare nu e marcat de nici un defect fundamental si are si ritm, umor si dinamism, pe langa o interesanta filozofie si o incontestabila valoare universala) nu a fost bagat in seama pentru nominalizare. De fapt exista o explicatie, brontozaurii de la CNC nu ar fi recunoscut nici in ruptul capului ca cel mai bun film romanesc al anului... nu a fost finantat de catre ei. Inca o ocazie pierduta din orgolii tampite.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Pacala se intoarce 1/10

"Un film extrem de prost dupa orice standarde si un exemplu clar de manelism cinematografic"

Romania /romana (?!)/ min 150

Gen: Horror (in cel mai barbar stil), comedie doar in visele scenaristului.

(titluri alternative "Pacala 2" )

In primul rand trebuie sa imi cer scuze fata de manelisti si manele, comparatia o fac avand in vedere clasa cea mai joasa a acestui gen muzical, cea care abunda in obscenitati si trivialitati fara rost, in care cantecele sunt lipsite de imaginatie, repetitive, au la baza 1 sau 2 subiecte si in care deseori melodia este furata cu nerusinare.... asta pentru ca Pacala 2 face exact acelasi lucru.

Nici sa nu va treaca prin cap sa va duceti copii la gunoiul asta cinematografic, mai bine lasatii acasa sa joace "canter" si sa se uite la filme porno... nu de alta dar aceste 150 de minute e posibil sa ii marcheze pe viata.

De altfel nu cred sa existe om normal in tara asta, care privind filmul asta... sa nu simta nevoia acuta de a iesi din sala de cinematograf sau de a scoate de urgenta DVD si sa il faca tandari.

Mie unul mi-au trebuie 45 de minute!!! de fapt dupa primele 15 minute (in care se desfasoara o penibila scena a trecerii vamii ce bate cretina apropouri catre zilele noastre) situatia a devenit clara ,si doar din interes "profesional"... am mai asteptat inca jumatate de ora, ca poate... poate. Oricum din surse sigure am aflat ca nici restul filmului nu e mai breaz, asa ca daca cade cumva pacatul pe voi sa nu ma credeti pe cuvant... incercati si va garantez ca rezultatul va fi unul singur!

Nota de 7,4 pe IMDB surprinsa in momentul vizioanrii (din 52 de voturi) e cu mult departe de realitate (de altfel au votat 40 dintre cei care au lucrat la film si 12 spectatori, urmeaza al 15-lea cu un 1 meritat).

Subtitrare N/A

Citeste tot articolul si Comentariile!

A fost sau n-a fost? 10/10

"A fost sau n-a fost, este un film mult mai adanc si inteligent decat ai ramane cu impresia dupa cronici si felul in care e promovat, insa in acelasi timp este destul de amuzant si captivant incat sa compenseze lipsa de actiune inerenta formatului ales de regizor. Cu toate acestea Porumboiu face greseala majora de a indeparta povestea de adevaratul sau substrat, incercand sa ii dea o dimensiune universala"

Romania (42 km film– release Tartan Films)/Romana/ min 89

Gen: Comedie, Drama

(in Romania din 29.09.2006)

(titluri alternative „12:08 East of Bucharest”, „1208_East_of_Bucharest”)

Ca vasluian imi e imposibil sa dau acestui film o alta nota inafara de 10/10... dar pe langa asta "A fost sau n-a fost" indeplineste bine criteriile mele pentru o astfel de nota. Filmul mi-a placut, a reusit sa ma emotioneze, sa ma enerveze (in sens pozitiv), sa ma faca sa rad si sa ma puna pe ganduri.... si o sa imi faca placere sa il revad de nenumarate ori.

Cu toate astea nu o sa evit si lucrurile cu care nu sunt de acord (pentru ca sincer nu a fost nimic din acest film care sa imi displaca). In primul rand consider partea introductiva mult prea lunga, in al doilea rand nu sunt de acord cu ideea ca o astfel de poveste paote fi aplicata oricarui oras mic de provincie din Romania. Consider o mare greseala aceasta generalizare cat si indepartarea fortata a unor elemente de specific local(atat ca denumiri, cat si de limbaj). Sincer m-a durut faptul ca nu s-a vorbit cu accent si regionalisme... si intr-o pseudo-romana literara ce in multe locuri a fost de neinteles, chiar daca sunetul a fost de calitate.

Pe de alta parte inteleg compromisul ce a trebuit facut pentru a face filmul accesibil si spectatorului strain. In schimb pentru cinefilul roman, indepartarea multora din lucrurile ce ar fi putut sa dea un farmec local inegalabil peliculei (ce totusi tipa din toti porii VASLUI) strica mult din placerea vizionarii.

De altfel, in lipsa acestei confuzii nu m-ar fi deranjat faptul ca Porumboiu a surprins aspectele cele mai putin placute ale orasului natal. Insa a pune egal intre VASLUI si Romania ca intreg... ceea ce multa lume (din strainatate) a invatat sa faca din acest film e o uriasa greseala. Sunt constient ca Vasluiul nu arata deloc bine la inceput de iarna... si mai ales pe la periferie si nu m-ar fi deranjat deloc daca ar fi fost prezentate si cadre mai urate... atata timp cat acel brad nu ar fi mascat (atat de convenabil) cuvantul VASLUI, din textul "Primaria municipiului VASLUI va ureaza: Sarbatori fericite"

/////end of flame/////

Acum de ce sa nu recunosc ca sunt mandru de Corneliu Porumboiu si de miracolul cinematografic pe care a reusit sa il faca cu bugetul minuscul de 200.000$:

Filmul nu pare sa sufere in nici macar un cadru de absenta unei finantari mai consistente.

Cele 89 de minute trec cu o incredibila viteza, avand in vedere ca a doua jumatate este extrem de statica...

Replicile sunt savuroase si bine construite; situatiile extrem de amuzante; personajele bine conturate (chiar daca sunt departe de originalele dupa care au fost inspirate); iar povestea curge cu usurinta si naturalete.

Si poate ca naturaletea este cuvantul definitoriu al peliculei. Totul pare real, palpabil si in acelasi timp... ireal si incredibil. Poate ca e doar efectul nemaipomenit de a vedea pe marele ecran strada pe care ai copilarit, clasa in care ai invatat si locurile ce iti sunt atat de familiare.

Mi-a placut la nebunie ideea geniala legata de neoanele din oras... a dat o dimensiune neasteptata filmului, cat si felul in care aparitia personajului de origine chineza raporteaza dintr-odata lumea pierduta si izolata a micului oras la realitatile lumii actuale.

Si daca e sa revin la neoane si la cadrele de la inceputul si sfarsitul filmului: cred ca nu se putea gasi o mai buna introducere si un mai reusit final.

Apropo... e adevarat ca in oras, unele neoane se aprind si se sting mai tarziu, insa poate cel mai ciudat Vasluiul se afla la 8 minute (diferenta fata de ora solara) de meridianul ce dicteaza ora UTC+2, insa la VEST. O coincidenta fericita... si poate chiar voita.

In final, sunt de parere ca filmul lui Porumboiu merita selectionat pentru a participa la Oscarul de la anul. Sansele de a fi nominalizar sunt desigur destul de reduse, insa daca printr-o minune s-ar realiza acest lucru sunt sigur ca "12:08 East of Bucharest" ar castiga "Best foreing language film". Are cu ce si de ce!

Subtitrare N/A

Citeste tot articolul si Comentariile!

A fost sau n-a fost (12:08 East of Bucharest)

Citeste cronica acestui film (dupa vizionare)... aici


Pentru un singur post..., o sa imi incalc propriile reguli si o sa spun cate ceva despre un film pe care nu l-am vazut insa care ma face sa ard de nerabdare....

Nu de alta dar nu in fiecare zi, un film care vorbeste despre orasul natal castiga doua premii la Cannes. Nu in fiecare zi un film cu un buget de 200.000 de dolari, un lung metraj de debut reuseste sa impresioneze atata lume, iar din review-urile pe care le-am citit cred ca regizorul Corneliu Porumboiu a dat lovitura.

Pare ciudat insa Vasluiul, arhetipul orasului de provincie in care niciodata nu se intampla nimic se dovedeste a fi o sursa atat de bogata pentru Corneliu Porumboiu, el fiind fundal si sursa nelimitata de personaje si situatii si pentru scurtmetrajele "O calatorie la oras" si "Visul lui Liviu".

Din auzite, filmul are la baza o emisiune de televiziune de acum 5 ani de zile (de pe TVV, televiziunea locala ce trebuie sa aiba vreo 15 ani de la prima emisie), in care se discuta daca a avut sau nu loc revolutia in oras. Proprietarul postului, invita la discutie un profesor de istorie si un pensionar..., in ceea ce este destinat sa devina una dintre secventele antologice ale cinematografiei romanesti. Si desi trateaza o tema serioasa, filmul reuseste sa fie o comedie reusita, ce a smuls hohote de ras din partea publicului si admiratia criticilor straini.

Un film care vorbeste despre oameni cu care ma pot identifica, de teme care m-au framantat si pe mine, si care satirizeaza cu un umor intepator lucruri atat de apropiate... totul plasat in decorul atat de familiar al orasului meu natal, nu poate decat sa imi starneasca curiozitatea.

Iar cu un asa afis..., Uauu! This feels like home, it hits really close!

Nu cred ca o sa am prea mari probleme in notarea filmului, am doar o singura dilema 9 sau 10?.

P.S. Pacat ca ultimul cinematograf din Vaslui a fost inchis anul asta...., sunt pe de o parte mandru de realizarea lui Cornel Porumboiu si pe de alta parte dezamagit de faptul ca putini dintre vasluieni vor apuca sa vada acest film. Ironic nu..., insa atat de specific micului municipiu capitala de judet de la confluenta Vasluietului cu Barladul.

Premiul Camera d'Or (pentru debut), si La Belle Europa Cinema (marele premiul al sectiunii Quinzane des Realisateurs).

Citeste tot articolul si Comentariile!

Legaturi Bolnavicioase 3/10 (Artificial, boring... depressing)

„Film suferind de vechea meteahna a cinematografiei romanesc: de a face pelicule care sa lase spectatorul rece, chiar si cand ai parte de un subiect (scenariu) cat se poate de incitant si interesant, si maschand mediocritatea in spatele iluziei filmului de festival” DANEZIARomania/Franta (Libra Film Productions - release Transilvania Film)/Romana/ min: 85.

Gen: Drama, In Cinematografe din 07.04.2006.

Ma asteptam la mult mai multe..., aveam ideea preconceputa ca o sa vad un film cu un puternic mesaj, capabil sa provoace controverse insa dezamagirea a fost imensa. Doar o alta penibila coproductie romano-franceza. (cat de mult urasc influneta cinematografiei franceze asupra felului in care se fac filmele la noi).

Ideea e simpla: filmul povesteste relatia dintre Kiki (Maria Popistasu) si Alex (Ioana Barbu), de la inceput continuad cu evolutia fireasca si pana la inevitabilul si previzibilul final, aici avand si „bonusul” prezentarii relatiei incestuale dintre Kiki si Sandu (Tudor Chirila).

Din nefericire pentru film..., numai Mircea Diaconu si Virginia Mirea, dovedesc ca stiu diferenta dintre a juca un rol si a te face de ras..., restul e un dezastru, iar penibilul scenelor nu este ajutat nici de replicile artificiale. Si nelipsista Mihaela Radulescu face si aici un rol „stelar” cum ne-a obisnuit in ultima vreme.

Personajele principale sunt niste stereotipuri ambulante, niste carcase reci lipsite de emotii, cu care pentru nici un moment nu poti sa stabilesti un dram de legatura emotionala.

De altfel filmul traieste intr-o lume a lui..., o Românie in care din nou nu ma regasesc, in care si Bucurestiul dar si „satul provincial” mi se par ca exista pe o alta planeta. Revenind totusi la „sat” nu pot decat sa admit ca aici se petrece singura scena cu adevarat memorabila a filmului...., cea a conflictului fizic si verbal in care Sandu o incaseaza bine de la Profesorul Mihailescu. Superb... scena e dinamica, amuzanta si pare chiar sa se apropie "tangential" de realitate.

Din punct de vedere al stilului..., se pare ca filmul asta are o obsesie cu antiteza, o separare brutala intre oras si sat, care in cel mai cretin determinism provoaca profile psihologice diferite, familiile sunt si ele total opuse (filmul indemnand spectatorul sa simpatizeze viata intelectualilor de tara). Mai avem desigur cateva momente de de antiteza alb/negru...., si ca ultim exemplu de „exprimare elevata in limbaj cinematografic” apare si un pisoi (pisica?) neagra.... Uao! Ce m-a pus pe ganduri..., oare ce semnificatie obscura poate sa aiba aceasta metafora extrem de bine gandita!! (I’m ironic here : )

Din punct de vedere tehnic, filmul e realizat decent..., chiar bine. Impresia vizuala este deosebita (de altfel dupa prima scena ma asteptam la atatea!...), la fel si sunetul..., insa e grav cand ajungi sa apreciezi un film numai din astfel de perspective.

Am totusi serioase dubii legate de „product placement” –ul din acest film, aproape ca mi-am venit sa vomit cand l-am vazut pe Mircea Diaconu batand pe capota FIAT-ul ala sau scena din birt in care fetele comanda BECK’s comentand daca o sa inceapa sa vorbeasca nemteste dupa aia..., insa si imaginea sticlei de „COLA” lipsita de eticheta a spus multe..., bravo baieti penibili pana la capat!

Scriu acest review de la un computer, voi o sa il cititi folosind acelasi mediu de comunicare, multi dintre voi o sa vada filmul tot pe un ecran de 17”, numarati computerele din film, daca nu o sa fie 0, va las sa ma injurati. Sunt milioane de computere in tara asta, insa intentionat sau nu nici unul nu apare in filmul asta, nici macar la biblioteca aia..., bine ca au telefoane de ultima generatie nu?... huh!

3 puncte..., 1 pentru Mircea Diaconu, 1 pentru realizarea tehnica (am fost placut surprins si de montajul pe coloana sonoara a acelei povesti pusa la pickup), si intr-un final 1 punct pentru curajul si determinarea celor care au fost in spatele acestui film. Insa din nefericire trebuie sa pui si pasiune si talent in ceea ce crezi.

Pacat, o dezamagire ca multe alte filme romanesti!

P.S. in pofida unor momente in care ai senzatia ca urmaresti scenele intermediare ale unei pelicule XXX (vocile neconvingatoare, replicile penibile), gradul de incarcare cu erotism si sexulitate al acestui film este 0. Mai bine spus avem de aface cu destula nuditate non-sexuala.

Daca nu va intereseaza subiectul..., nu va uitati..., a-ti fost avertizati!

Citeste tot articolul si Comentariile!

15 (the retarded work of an senile director)

!ATENTIE…, nu va stricati ziua urmarind acest film…, va veti enerva cumplit, filmul e prost, grotesc si stereotipic!!!

"oamenii care au cladit maretul comunism nu ar trebui sa aiba tupeul sa ne dea noua lectii de istorie, noi suntem cei care am facut revolutia, si cei care impingem tara catre normalitate." DANEZIA

Spoiler:

O jurnalista franceza, pleaca in romania in cautarea unui orfan al revolutiei. Filmul ne arata cum au murit parintii lui la revolutie. Mama in timp ce in naste la catedrala, si tatal (care viseaza in mod idiotic jumatate din film) ars de viu la CENUSA.

/end Spoiler.

Apropo ce e scris sus e scenariul filmului, si nu e nici o gluma aici..., scenariul e atat de artificial o inglobare de fapte (adevarate, dar grotesti), incat ma face sa regret cateva filme de groaza recent vazute.

Urmeaza o lista lunga de lucruri care fac filmul unul catastrofal, dezastruos, probabil cel mai prost film vazut vreodata.

- ca intotdeauna primul cadru de film e revelator..., ce vedem trafic..., si lipseste doar cartonul PARIS, FRANTA..., buuunnn...inceputul e prost.

- Nicolaiescu incearca o ironie fina cu privire la perceptia francezilor cu privire la romania, atunci cand editorul ii propune ziaristei sa scrie despre copii abandonati, caini, SIDA etc...., ia ghici ce o sa vedeti in filmul asta. Bravo Nicolaiecu nici daca erai Francez nu reuseai un film mai STEREOTIPIC.

- Decorurile romaniei anilor `89, gari pline de scaune din plastic, si panouri ale erei Mitrea, cladiri si drumuri reparate dupa `89. trenuri luminate (!?), locomotive de tip gresit, locatii obscure, periferice, din cand in cand masini straine pe strazi.

- Decorurile romaniei anilor 2004. Strazi cu gropi, cladiri gri, gunoaie..., daca exceptam luminile din Buc si Otopeniul..., ramanen cu romania lu ceasca...

- Personajele, slab conturate, nu simti nici o afectiune pentru nici unul dintre ele..., cum naiba sa te intereseze ceva ce e artificial... te ingrozeste doar faptul ca stii ca ceea ce e in film s-a intamplat intr-o forma sau alta si in realitate.

- Tentatia spre macabru si socant, ca metoda finala de a stoarce ceva din spectator..., scene gen Auschwitz cu cadavre unele peste altele si imagini din cuptorul crematoriului..., sunt cu adevarat manevre disperate.

- Revolutia se petrece ceva in genul revoltelor din franta, prin ghetouri, bazare. Iar cei care au facut-o sunt golani, betivi, cersetori.

- Incredibil cum toata lumea poarta blugi in filmul asta!!!!

- Vedem peste tot tigani, orfani, animale care arata oribil. Care e problema cu Nicolaiescu unde e satisfactia bolnava de a arata animale bolnave si suferinde...!?!?!

- Senatorul Nicolaescu are tupeul sa arate cu degetul catre doua personaje Senator, stereotipice..., eu zic ca s-a autocaracterizat.

- Toata lumea joaca prost in filmul asta, fara exceptie..., asta trebuie sa fie cel mai prost moment al cinematografie romanesti. (ziarista cauta copilul ala..., si de ce se plimba cu elicopterul peste vile?..., aaa, doar ca sa ii dea sansa lui nicolaiescu pentru o noua doza de morala)

- Mortu..., viseaza cam mult si prost (din nefericire viseaza chiar singura scena care frizeaza momentan cu o reprezentare reala a unui moment din revolutie..., scena podului..., desigur si acolo foarte multe steaguri...inca o greseala)

- Mortu moare stereotipic..., MIORITIC...

Nicolaiecu face greseala de a privi de sus totul, cu un aer de superioritate, si de detinator suprem al adevarului. Iar aceasta detasare si privire stereotipica cu aere de Frantuzism, nu poate decat sa jigneasca si mai mult mortii de la Timisoara pusi din nou intr-o postura degradanta si umilitoare doar pentru a satisface orgoliul pervers al unui batran comunist senil.

Un film rusinos pentru care ar trebui inventate notele cu minus.

(p.s nu va grabiti cu aprecieri pozitive la adresa filmului..., pentru ca le voi sterge..., Visul meu e ca Romania lui Nicolaiescu sa dispara ca un vis urat..., asa ca va voi da DELETE fara nici o remuscare)

Citeste tot articolul si Comentariile!