Ultimele Filme vazute de DANEZIA

“Odata intrat in lumea magica a acestui film, nu mai ai nici o scapare… povestea elaborata, atmosfera incredibila si rolul exceptional pe care il joaca AudreyTautou sunt argumente extreme de seducatoare care te fac sa iti doresti ca acest vis sa nu se mai termine niciodata ”

Franta/Germania (Victoire Productions – release UGC Distribution)/Franceza/ min 112

Gen: Comedie, Drama, Romantic.

(in Romania sub numele de „Amelie” de... foarte multa vreme)

(titluri alternative " Amélie des Abbesses " " Amelie from Montmartre " " The Fabulous Destiny of Amelie Poulain")

Nu o sa mai incerc sa povestesc ideea acestui film... nu de alta dar se pare ca toata lumea a vazut pelicula asta inaintea mea. De altfel nici review-ul nu e mai usor de facut... nu de alta dar s-au spus deja toate lucrurile frumoase (ce puteau fi spuse) si s-au epuizat toate formularile inteligente si subtile (ce puteau fi folosite).

Motivele pentru care nu am avazut acest film la vremea lui... tin cel mai probabil de vizioanarea unui „trailer” destul de prost inspirat, si de o anumita greata pe care mi-o produsese supermediatizarea si interesul „criticilor”, cat si de o inerenta repulsie fata de anumite aspecte ale culturii franceze.

Din nefericire nu puteam sa ma insel mai tare, pentru ca Amélie e total opusul imaginii distorionate din capul meu, e o poveste sincera (chiar daca putin ciudata), emotionanta (fara patetisme), incitanta, amuzanta si cu care e imposibil sa nu simti o conexiune intima.

Scenariul este spectaculos si emana o serie de mici subpovesti (superb punctul de pornire ... creat de acea cutie cu amintiri, si de ce nu.... povestea gnomului ce vede intreaga lume) adiacente firului principal ce iti tin atentia captivata. Iar muzica si efectele speciale (revolutionare pentru acea vreme si care arata la fel de bine si astazi) nu pot decat sa intareasca impresia pozitiva pe care o face acest film.

Si totusi de ce nu 10/10.... pai pentru ca „Amélie” traieste intr-o nostalgie toxica, in care Parisul (mai precis Montmartre) e un mic oras in care fiecare se cunoaste pe fiecare, vecinii se intalnesc in aceeasi cafenea si cumpara de la acelasi comerciant de fructe. In care orice urma de mizerie urbana (gunoi, grafiti) a fost indepartata cu o obsedanta migala, si din care lipsesc atat turistii cat si imigrantii. Iar asta nu poate decat sa deranjeze... mai ales ca Montmartre e un cartier recunoscut pentru multiculturalitatea sa etnica.

In fapt, poate ca si atmosfera mirifica, stilul vizual si felul in care e vazuta lumea... sunt pana la urma o manifestare a personalitatii lui „Amélie” si probabil a felului in care viziunea lumii din jurul tau se transforma atunci cand esti indragostit. Dar daca asta e cu adevarat Amélie... atunci toata puterea ei de seductie, originalitatea si sarmul ei... dispar si ea redevine doar unul din cei 60 de milioane de francezi ce s-au inghesuit sa vada un film despre o Franta idealizata... ce pana la urma e doar aceasi tara inspaimantata de prezent si indragostita pe trecut... pe care ador sa o urasc.

Subtitrare aici