ATL 7/10 (Great music, great message and nothing more…)
„Desi unele din situatiile din acest film sunt greu de crezut, si filmul este presarat de la un capat la altul cu clisee... ATL se merita vazut, chiar daca o faci doar pentru selectia excelenta de muzica ce da o alta dimensiune acestei povesti ce reflecta atat de bine atmosfera din suburbiile sarace ale ATLantei. Din nefericire totul nu pare decat o succesiune de videoclipuri” DANEZIA
USA (Overbrook Entertainment – Warner Bros.)/Engleza/ min 105
Trebuie sa recunosc ca imi plac la nebunie filmele ce povestesc viata de ghettou... indiferent daca sunt comedii sau drame. Am crescut ascultand Hip-Hop si urmarind cu atentie tot ceea ce tinea de cultura gangsta. Asa ca nu scap nici o ocazie de a urmari filme ce sunt doar variatiuni pe o tema ce pare deja parte a trecutului.
ATL nu este un film frivol, cu glume idioate sau care sa abuze de violenta, este genul ala de poveste care se ocupa cu chestii care de obicei nu sunt populare la Box-Office. Insa centrarea povestii in jurul acelui ring pentru patinaj cu role si nu prea marea imaginatie din spatele povestii nu prea reuseste sa compenseze prin cine stie ce profunzime in exprimare un film ce este destul de plictisitor.
Impresia vizuala si auditiva este excelenta (asta si pentru ca Chris Robinson este la primul sau proiect de lung metraj dupa o cariera impresionanta in lumea clipurilor muzicale) si astfel multe dintre scene sunt antrenante si interesante mai ales datorita excelentei utilizari a fundalului sonor.
Interpretarea este surprinzator de buna, insa din nefericire punctul slab ala acestui film... scenariu ( ce povesteste maturizarea unor adolescenti de culoare si incercarile lor de a deveni ceva in viata... indiferent de calea aleasa) , nu iti da prea mari sanse sa te atasezi sau sa te simti emotional legat de subiect desi acesta poate trece usor de barierele culturale si rasiale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu