Ultimele Filme vazute de DANEZIA

Nu pot decat sa aplaud genialul film al concitadinului meu, Corneliu Porumboiu..., un film despre Romania prezentului in care politica si managementul se fac prin subterfugii de limbaj iar statul incă îşi mentine autoritatea opresiva prin "stampila pe timbru" si prin tirania cuvintelor decretata de atotputernica "Academie Romana".

 Romania, 155 min

Aparent lipsit de continut, filmul lui Porumboiu se dovedeste a fi catalizatorul capabil sa sintetizeze cu adevarat problemele Romaniei prezentului. Criza in care se gaseste Romania nu e una generata din afara si care o sa fie rezolvata tot acolo... e o criza de moralitate si constiinta, o criza de autoritate... o criza de valori. Suntem jos deoarece suntem condusi de oameni a caror singur talent real este manipularea sireata a cuvintelor si ne supunem atat de usor in fata acestor cuvinte... si a legilor scrise de ei in loc sa fim ghidati de constiinta si de aprecierea noastra asupra binelui.

Avem o criza in invatamant, unde Geografia se face cu "dictionare de geografie" si nu cu talent didactic si excursii iar la biologie se preda creationismul, avem o criza in sanatate.... unde doctorii nu se vaccineaza deoarece au citit pe bloguri ca vaccinele au chimicale.
Nu reusim sa recunoastem si sa admiram adevaratele valori (pe care le alungam din tara) si de aceea finantam prin granturi esecuri gen ARCA... admiram la TV fosilele trecutului iar viitorul e reprezentat de fotbalisti, pipite si manelisti.

Suntem o tara in criza in care disputele se rezolva deseori cu DEX-ul in mana si in care valoarea unui text nu se masoara in continut... ci in cat de bine respecti normele gramaticale cretine impuse de Academia Romana. Suntem un popor in care autoritatea e fetisizata sub forma atotprezentelor stampile...

Politist, adjectiv... nu este aparent despre toate astea... ci e o poveste simpla, aparent lipsita de metafore... directa, filmata realist si deseori in timp real despre un politist ce ancheteaza un caz trivial: un pusti care fumeaza iarba cu prietena si un "prieten" comun.
Pe cei trei nu ii observam direct, ci prin intemediul unui filaj de 8 zile ce contureaza un caz in care Cristi (Dragos Bucur) crede din ce in ce mai putin, mai ales ca e constient (a vizitat Praga) ca in tarile normale, posesia si consumul de iarba sunt tolerate. Constiinta lui Cristi ii spune ca e gresit ca pustiul sa se aleaga cu cazier (si o posibila condamnare la 3 ani si jumatate) din cauza unei prostii.

Locatia povestii este desigur Vasluiul, insa Porumboiu nu doreste nici sa sublinieze acest lucru, deoarece e constient ca filmul se refera la o stare de fapt ce ne caracterizeaza natiune, insa nici nu evita placutele de inmatriculare VS si nici desenele de pe pereti cu Vaslui. Orasul e gri si darapanat... aparent in stagnare, insa din decor lipsesc motivele unor filme precedente (lampile stradale vechi) iar locatiile sunt si ele altele.

In afara celor enumerati mai sus, personajele filmului mai sunt sotia lui Cristi... o tanara "intelectuala" profesoara de limba romana, mare fana a "muzicii" romanesti... scena casnica dintre cei doi (pe fundalul careia se aude apasator inepta melodie a Mirabelei Dauer - Nu te parasesc iubire) fiind extrem de spumoasa si gustata cu mare placere chiar si de cei mai buni critici ai planetei.

Anca (Irina Saulescu) viseaza la romantismul kitchios din cantec insa isi trateaza prospatul sot cu indiferenta (il lase sa manance singur) si cu apoi cu superioritate, flexandu-ne logica prin descompunerea ineptelor versuri ale melodiei in metafore pompoase doar pentru a motiva fixatia de o seara asupra cantecului pe care il lasa sa urle in difuzoare. A doua zi insa ii reproseaza sotului ca nu mananca mai des impreuna, ii spune nonsalant si direct ca lucrurile nu merg intre ei... si afirma ca s-a saturat preaminunatul cantec.

Astel aflam mai multe despre Cristi, casnicia lui ratata, personalitatea adanc infipta in realitate... si alte scene din film sunt la fel de revelatoare asupra carierei sale gata sa esueze... si a relatiilor dificile cu colegii sai de serviciu.

Treptat filajul se apropie de sfarsit si ne pregatim de confruntarea pe care Cristi a tot incercat sa o evite. Aici intervine "punctul culminant" si poanta filmului... in care seful Anghelache calca in picioare constiinta si moralitate folosind singurul contrargument in fata realitatii: DEX-ul si definitiile austere ale acestuia.

In rezumat, Porumboiu reuseste un nou film genial, o capodopera a realismului si minimalismului in cinematografie, o pelicula seaca... ce se termina la fel ca un banc sec: te pune adanc pe ganduri.

P.S. Ma uit si ma minunez la TV, e o scena cu un nene psiholog ce a rupt 50 de euro si militianul din fata lui zice ca e distrugere, alte trei trompete comenteaza la TV si dau dreptate militianului avand ca argument LEGEA. Oare o sa scoata si DEX-ul???????

Corneliu Porumboiu chiar a reusit sa puna degetul pe rana, felicitari!