(Oldie 1939) Gone with the Wind (Pe aripile vantului) -10/10
E aproape ireal să descoperi ca un film vechi de 70 de ani are puterea de a emoţiona…, de a convinge şi poate cel mai important… să te facă să înţelegi că unele poveşti sunt destinate să biruie timpul.
USA/ Engleza/ min 233
1939… mi-am repetat în gând cifra, la începutul şi la sfârşitul filmului gândindu-mă la filmele contemporane, dar mai ales la ceea ce eram noi în stare să producem la acea vreme. Pe aripile vantului e un film extraordinar… chiar dacă faci abstracţie de vârsta sa, dar dacă pui în perspectivă totul, nu poţi să nu rămâi impresionat de faptul că acum 70 de ani Hollywood-ul era capabil de astfel de creaţii mitice.
Un film nemuritor, despre iubire… şi despre războiul de secesiune, din punctul de vedere al sudului. O poveste despre iluzii, faţa hidoasă a războiului şi speranţă (multă speranţă la mai bine) ce nu putea fi mai nimerit în crunta realitate a celui de-al doilea război mondial. Nu e greu de înţeles de ce filmul a rulat 4 ani în continuu în Londra sufocată de Blitzkrieg.
Din punct de vedere al criticii, filmul e imposibil de atacat… nu prea ai ce să îi reproşezi din punct de vedere artistic. Până şi limitele tehnice ale efectelor speciale din anii 30 nu apar vizibile decât foarte rar.
Problema este chiar abordarea sudistă a unor probleme serioase: cauza războiului de secesiune, reconstrucţia, sclavia. Sudul nu a pierdut războiul degeaba… şi totuşi nu e greu să nu te identifici cu oameni ce au crezut şi au luptat pentru o cauză greşită. Abordarea romanţată a unui stil de viaţă bazat pe sclavie… stereotipurile rasiale frecvente din film şi pur şi simplu ideea în sine de a trece cu vederea realităţile oribile ale vremii… sau de a justifica în orice fel punctul de vedere al sudului, sunt pentru mine lucruri de neacceptat.
3 comentarii:
Mi-am amintit de un almanah din copilarie pe coperta caruia era acea imagine atat de cunoscuta in care Clark Gable o saruta pe Vivien Leigh .La ce se gandea el in acel moment(dupa cum se pare ca a declarat mai apoi )? La o friptura in sange!
Nu sunt prea romantica la ore matinale :P:D.Filmul insa mi-a placut mult.
Poate si pentru ca ar fi fost un cliseu... si poate si pentru ca am auzit un milion de mituri legat de saruturile din filmul asta am decis sa las deoparte si subiectul... si pozele.
O fi important?
Frankly, my dear, I don't give a damn.
Este exact ca un vin: cu cat mai vechi cu atat mai bun.
Totusi iti ia ceva timp sa-l vizionezi, dar merita.
Moromete
Trimiteți un comentariu