Ultimele Filme vazute de DANEZIA

Admirat la Cannes, apoi editat cu sălbăticie… şi dat uitării, A fost odata in America ajunge să fie redescoperit de fiecare dintre noi... şi reapreciat la adevărata lui valoare: poate cel mai bun film al anilor 80.

USA/Engleză/ min 229

Este greu de descris caruselul de emoţii ce mi-a fost produs de revederea filmului „A fost odata in America”... de fapt ideea că îl revăd îmi e puţin vagă. Am doar bănuială că aş mai fi văzut acest film cândva... poate la televizor... acum mulţi ani. Unele scene mi s-au părut cunoscute (ireal de amuzantul schimb de copii)... aşa că dacă am mai văzut odată acest film, aş putea să bag mâna în foc că am văzut doar acea versiune trunchiată ce nu a impresionat pe nimeni, nicioadată.

În principiu poate e pentru prima oară când văd cu adevărat... Once Upon a Time in America… şi descoperirea nu putea să nu fie mai frumoasă. Nu de alta dar mi-a plăcut atât de mult, încât nu mi-ar fi greu să îl detronez pe „Naş”, de pe tronul filmului meu favorit cu gangsteri.

Pelicula lui Sergio Leone are de toate… e cronica vieţii unor grup de gangsteri evreii… de la începuturile sincere ale copilăriei, prieteniei… primele iubiri sincere (sau nu), primele lovituri… maturizarea prin violenţă, sex… lupta pentru putere, suspiciuni, trădarea… şi finalul unor revelaţii cutremurătoare, ce te lasă dincolo de a îţi mai putea dori răzbunarea.

E oare America anilor 70… şi ceea ce este ea astăzi chiar aşa: întruchiparea celor mai îndrăzneţe visuri ale unui mafiot drogat din perioada prohibiţiei? Oare viitorul nostru, a României… va aparţine şi el unor astfel de oameni: cei mai deştepţi, nemiloşi şi norocoşi dintre şmecherii zilelor noastre? Ne vor predica ei peste 20 de ani… moralitatea, dreptatea… adevărul?

Astfel de gânduri te fac… să trăieşti şi să simţi totul prin pielea personajului jucat magnific de Robert De Niro, să simţi furia… strângându-se în tine şi tu strângând revolverul tot mai puternic… ca apoi… să priveşti cu detaşare maşina de gunoi realizând poate cel mai puternic act de justiţie pe care mi-a fost dat să îl văd vreodată.

Aproape perfect (minus… lipsa de chimie cât se poate de evidentă între De Niro şi Elizabeth McGovern).