Ultimele Filme vazute de DANEZIA

...democraţia e cea mai proastă formă de guvernământ cu excepţia celor ce au mai fost încercate din când în când...

TVR1 alături de ORF Austria, SBS Australia, RTBF Belgia, Canal Futura Brazilia, CBC Canada, Knowledge Network Canada, HRT Croatia, CT Cehia, DR TV Danemarca, ETV Estonia, YLE Finlanda, ARTE France, ARTE , MDR Germania, WDR Germania, ZDF Germania, ERT Grecia, MTV Ungaria, PSBT/Doordarshan India, IBA Israel, RAI Italia, NHK Japonia, LRT Letonia, La Red Mexic, VPRO Olanda, NRK Norvegia, RTP Portugalia, TVP Polonia, RTVSLO Slovenia, SABC Africa de Sud, EBS Coreea de Sud, Canal + Spania, SVT Suedia, TSR Elveţia, PTS Taiwan, Al Arabia Orientul mijlociu, BBC Marea Britanie, PBS USA, BBC World, transmit o serie extrem de interesantă de documentare ce au ca subiect necesitatea democraţiei şi limitele ei în contextul complicat al lumii de astăzi.

Nu pot decât să recomand tuturor ca în fiecare joi... pe la 21:10 să descopere o selecţie pe măsura acestui eveniment global. Din peste 700 de realizări, după 4 ani de zile s-a ajuns la o listă finală de 10 documentare:

Please Vote For Me (China)
Looking for the Revolution (Bolivia)
Taxi to the Dark Side (USA)
In Search of Gandhi (India)
Dinner with the President (Pakistan)
For God, Tsar and Fatherland (Rusia)
Iron Ladies of Liberia (Liberia)
Egipt: We are Watching You (Egipt)
Bloody Cartoons (Denemarca)
Campaign! The Kawasaki Candidate (Japonia)

Ieri am văzut înspăimântătorul de fascinant "Please Vote for Me" (Votează-mă) şi acum aştept cu nerăbdare şi celălalt premiant "Taxi to the Dark Side".

Partea bună e că TVR-ul oferă românilor şansa de a vedea documentare de excepţie...

...partea proastă e că le dă la pachet, ca pe vremea împuşcatului, cu nişte "opere celebre" reprezentate aici în adevărat spirit TVR-istic de nişte "dezbateri" anemice, de o mediocritate infiorătoare în care se discută banalităţi... "realizări" personale şi se bate în general câmpii şi apa în piuă.

Moderatorul "dezbaterilor" este un anume Nicolas Don, mare jurnalist francez de care nu am auzit în viaţa mea până acum (si nici Google de altfel, până la recentele comunicatele de PR TVR-iste). Individul oricum nu are nici o idee asupra a ce ar trebui să facă pe acolo... iar rezultatul e un dezastru.

Despre Please Vote for Me ar fi totuşi multe de zis, chiar dacă "dezbaterea" nu ţi-ar fi dat de gândit...

În cel mai mare oraş al Chinei centrale, Wuhan (un uriaş nod de comunicaţii cum rar poţi vedea în lumea asta), pierdută undeva între cei 16 milioane de locuitori ai zonei metropolitane se află o scoală în care are loc un experiment firav de democraţie. Ei bine, democraţia înmugureşte în China cu un lucru care ar părea minor, chiar o glumă... alegerea unui şef de clasă.

Aproape peste tot în lume, alegerea şefului este un lucru plictisitor... iar elevul respectiv subiect de glume (invitaţii din studio mi-au adus aminte din nou... căt de penibilă este "funcţia"), însă în China aceste prime alegeri permise în şcoli de Partidul Comunist crează o pasiune furibundă şi degajă o energie efervescentă ce nu poate să îţi fie indiferentă.

Avem trei canditaţi, replici în miniatură a politicienilor de oriunde:

• Deţinătorul de doi ani a funcţiei, este violent, nemilos... şi noncomformist deoarece are părinţi sus în ierarhia socială, cu multă influentă şi resurse finaciare. El e China de astăzi şi e prototipul conducătorului puternic şi autoritar .
• Pretendentul e carismatic, dar la fel de lipsit de scrupule... complotează tot timpul, foloseşte cuvinte mari şi promite egalitate... chiar dacă tot ceea ce îşi doreşte e să zbiere ordine şi să fie ascultat. Managerul nostru în miniatură... e capitalismul sălbatic, capabil să facă orice pentru influenţă şi putere, nu doar pentru el... ci şi pentru grupul fără de care e nimeni.
  
• Outsidera e talentată, idealistă şi victima sigură a celor doi pentru că îşi doreşte ...doar să fie plăcută de colegii săi. Slabă, lipsită de putere şi uşor de călcat în picioare aşa cum sunt multe democraţii europene.
  

Campania electorală ce urmează e savuroasă din toate punctele de vedere, şi ne arată că în spatele inocenţei copilăreşti se nasc monştrii de mâine... sub atenta supraveghere şi îndrumare a părinţilor.

Populismul demagogia şi lucratul pe la spate sunt lecţii pe care copii chinezi le învaţă şi le aplică imediat... iar mica sală de clasă se transformă rapid într-un câmp de bătălie politică atât de încins... încât Parlamentul României pare o biată grădiniţă în care somnikul de după masă e unul generalizat.

Într-un final Partidul e mulţumit, sistemul câştigă chiar şi atunci când alegerile sunt libere, mai ales că minţile şi inimile pot fi cumpărate atât de uşor, iar experimentul şi documentarul nu se încheie înainte de a dezvălui ironia finală:

Toată energia, pasiunea şi dezordinea are ca finalitate alegerea celui care trebuie să ţină clasa sub control, să facă linişte, să pârască profesorului şi nu în ultimul rând să îşi aşeze colegii în rânduri perfecte... în uriaşele exerciţii fizice la care toată şcoala participă la unison. De sus copii chinezi ce au experimentat democraţia nu se mai disting de restul, însă rămâi cu impresia că unitatea e acum doar de suprafaţă. Un băiat rotofei... parcă promite că democraţia în China va fi cel puţin al naibii de distractivă!!!