(Oldie 1972) Солярис (Solyaris / Solaris) -8/10 ~ Ultimele Filme vazute de DANEZIA

29 martie, 2007

(Oldie 1972) Солярис (Solyaris / Solaris) -8/10

Deşi unul dintre cele mai bune filme SF făcute vreodată (pur si simplu venerat de majoritatea criticilor de film), Solaris nu prea seamănă a capodopera, nişte momente mai neinspirate si efectele speciale jenante... fac acest film o experienţă dificilă, pentru noi... pământenii.

URSS/ Germana, Rusa/ min 165

Pentru a preveni eventualele atacuri la persoana, o sa încep prin a preciza ca nota 8 desemnează un film „foarte bun”, şi că o să încerc să expun pe larg motivele pentru care am ales să nu mă alătur cohortei ce laudă necondiţionat Solarisul lui Tarkovsky.

In plus mă simt obligat sa îi avertizez pe cei care îşi doresc sa vadă aceasta pelicula, ca trebuie sa se pregătească mental de o experienţa mai deosebita... asupra căreia sa i se dăruiască total. Până la urmă asta e un film rusesc, cu cadre lungi, lente si cuprinzătoare... în care nu te poţi baza pe un montaj alert care să ţină interesul aprins... aşa că dacă ştii că o drama plină de simbolism care urmăreşte efectele explorării spaţiale asupra psihicului omenesc, nu poate să te captiveze... atunci iţi recomand să îţi găseşti orice altceva de făcut şi să nu te plictiseşti de moarte.

Solaris începe extrem de lent... Tarkovsky utilizând nişte extrem de frumoase cadre ce surprind frumuseţea vieţii de pe pământ, pentru a deconecta spectatorul de realitate... si de a-l introduce în ritmul acestei poveşti deosebite. În plus începutul „cald si familiar” pregăteşte o extrem de inteligentă antiteză cu planeta rece şi stranie... în care oceanul şi norii în nuanţe de gri sunt singurul lucru ce stă între ritmica alternare dintre negrul adânc al nopţii şi albul orbitor al zilelor.

Apoi urmează momente filmului ce nu prea mi-au placut... raportul academiei ce analizează mărturia lui Burton asupra evenimentelor de pe misterioasa planeta Solaris, si infama scena in care il vedem pe Burton intr-o masină ce se angajează în traficul infernal al unui oras japonez. Referitor la aceste doua puncte ale filmului... ele nu numai ca sunt inutile in contextul ulterior al povestii, dar sunt si exagerat de lungi. În plus prima incearca prea mult sa dea impresia futurista de SF, in timp ce a doua (desi la inceput este extrem de fluida si placuta privirii), devine rapid fragmentata si agasanta... iar pe final sabotată de un montaj nefericit si de nereuşitele efecte speciale ce nu reuşesc deloc sa plaseze vizual personajul la „locul faptei”.

Urmează o scurta (dar realizată cu imaginaţie) călătorie spaţială, scena ce este si ea distrusă pe final de niste inutile si extrem de penibile efecte speciale. (înţeleg motivele pentru care Tarkovsky s-a ferit convenţiile genului, şi a avut grijă ca adevărata sa capodoperă „Stalker” să fie privat de pacostea unor efecte speciale care să arate din ce in ce mai prost odată cu trecerea timpului).

BUUUNNN!!!!, daca ai supravieţuit până aici (atât în vizionarea filmului dar şi în citirea review-ului), este posibil să devenim foarte buni prieteni :P, aşa că o să îţi las plăcerea să descoperi de ce filmul ăsta e atât de lăudat... şi desigur că după finalul genial o să îşi pierzi vreo 2 ore pe net, căutând explicaţii pentru toată simbolistica.

Pe scurt urmează o explorare adâncă a psihicului omenesc, a felului în care fiinţele umane relaţionează între ele... şi mai ales felul în care aceste relaţii cu alţi oameni şi cu mediul în care acestea se produc ajung să ne transforme felul de a fi.

Şi pentru a da şi mai multă adâncime, Solaris mai descrie cu fidelitate (chiar dacă indirect) o entitate extraterestră ce pare întradevăr extraterestră (şi nu doar o făcătură a celor mai adânci visuri şi coşmaruri omeneşti) şi Tarkovsky reuşeşte să transmită neîncrederea şi suspiciunea sa asupra utilităţii explorărilor spaţiale „avem nevoie doar de oglinzi” şi nu căutam neapărat să descoperim necunoscutul şi misteriosul... aceeaşi idee putând fi aplicata şi în cazul relaţiei noastre cu restul oamenilor, încercăm tot timpul să vedem in ceilalţi doar nişte oglinzi în care încercăm să ne regăsim.

În rezumat, pentru un film ce nu i-a plăcut nici regizorului (Tarkovsky) şi nici autorului cărţii (Stanisław Lem), Solarisul a ieşit mai mult decât ok... şi ar deveni cu adevarat o operă extraordinară prin eliminarea sau corectarea efectelor speciale penibile ce distrug atmosfera şi spiritul filmului.

Şi dacă tot ai ajuns până la final, pot să îţi spun că Solaris e un adevărat „noob separator” in ale cunoştinţelor cinematografice pentru critici, dar ca are un efect asemănător şi asupra spectatorilor. Nu e neapărat chestie de inteligenţă... ci de disponibilitate şi dorinţă de a înţelege chestii un picuţ mai complexe. Si dacă după ultima scenă a filmului ajungi să îţi pui întrebări şi încep să te bântuie gânduri.... atunci totul e ok.!

P.S. Indiciu... trebuiesc urmărite diferitele ipostaze ale apei...

Subtitrare aici


8 comentarii:

danezia spunea...

Ok, nu te deranja sa imi comentezi greselile in scrierea cronicii.

Sunt intentionate... asta a fost impresia pe care mi-a lasat-o filmul... genialitate artistica fragmentata de idiotenii tehnice.

Si daca genialitatea unor oameni ca Tarkovsky nu poate fi reprodusa... macar stiu ca pot sa il inteleg: si mie imi lipsesc resursele si timpul de a face ceva cu adevarat extraordinar.

Asa ca va rog, numai comentarii inteligente daca doriti!

Siderite spunea...

Nu iti mai cere atitea scuze. Solaris mi s-a parut cel mai accesibil film al lui Tarkovsky si totusi greoi. Totusi, avind in vedere "imbunatatirea" hollywoodiana a lui, prefer originalul.
Perioada 70-80 a dat cele mai proaste si cele mai bune SFuri, cred, tocmai pentru ca efectele nu erau importante.

danezia spunea...

Yep... "imbunatatirea" cu George Clooney, ce fiasco!

Pe de alta parte, chiar mi-as dori mai multa omogenitate in "originalul" lui Tarkovsky. Sunt unele momente in care filmul e genial... in timp ce in alte simti o adiere de SF natang din anii '50.

Si greoi, e putin zis... filmul e nemeritat de lent la inceput(mai ales ca nu se intampla nimic notabil).

Din cauza asta am luat cele 2 puncte filmului (eh poate ca efectele jenante au contribuit si ele) la aceasta parere...

Adica... nu mi s-a parut corect sa fiu torturat mental si adus aproape de plictiseala.

Mare pacat ca filmul devine captivant si extrem de interesant doar odata ce patrundem in interiorul statiei spatiale.

In schimb chestia misto la Solyaris e ca nu face deloc politica. "2001" si ulterior "2010" sunt materiale de propaganda in comparatie cu filmul asta.

Chiar si asa nu poti scapa de senzatie sacaitoare de univers paralel, in al carui viitor exista un fel de utopie sovietica la scara globala.

DaBird spunea...

"Si greoi, e putin zis... filmul e nemeritat de lent la inceput(mai ales ca nu se intampla nimic notabil)."
Si trebuie sa se intample ceva notabil pt. ca filmul sa fie bun? Deci dupa tine calitatea unui film e data doar de forta lui epica?
Referitor la "efectele jenante", cred ca ar tb. mai multa indulgenta, tinand cont ca pe vremea aia erau bijuterii tehnice.

stefan spunea...

mie imi place mult debutul fimului. tarkovski nu vrea doar sa arate ce bine e pe pamant, ci mai ales vrea sa spuna ca spre deosebire de planeta solaris, pe pamant ai acces la viziune poetica prin care putem dainui. nu pun mare pret pe tehnica, ci pe viziunea filmului. pt mine a fost un film palpitant, chiar de la inceput: scena cu frunza, cu aburii, cu calul... toate au o incarcatura spirituala camuflata in gesturi comune.

danezia spunea...

@stefan,

Sunt de acord cu tot ceea ce spui... insa partea tehnica conteaza si ea. Solaris a "imbatranit" rau... si din pacate aceste aspecte vor deveni din ce in ce mai vizibile cu anii... si vor ciobi mult din relevanta filmului

ana spunea...

am gasit absolut intimplator aacest blog, dar a fost ca un cadou de Sarbatori;
Tarkovski a salvat nu doar filmul de la un banal si spectaculos SF, dar a reusit sa salveze romanul lui S KRM... dialogurile din dinal sunt...

si mai e ceva ce doar la rusul Tarkovsji intilnesti;

sper sa pot reveni in cyrind pe blogul meu, dar cind am o clipa de ragaz, aici, cu siguranta, revin

[scuze, nu corectez greselile,
inca am pb cu mina...; multumesc! ]

ana spunea...

erata***\

Stanislav Lem

 
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License.