The Dark Knight (Cavalerul Negru) -9/10

Al doilea film din seria ce reinventează personajul Batman traversează cu uşurinţă un zid ce părea inexpugnabil… e primul film cu eroi de benzi desenate ce are maturitatea şi consistenţa artistică de a fi mai mult decât divertisment spectaculos bazat pe efecte speciale.

USA/Engleză/ min 152

Hmm… şi acum câteva cuvinte despre Heath Ledger.

Jumătate Joker, jumătate as din mâneca, Ledger face rolul vieţii sale (iertată să îmi fie formularea neinspirată… intenţionat). E dureros faptul că acesta e ultimul său rol… şi e cu adevărat ironic faptul că acest actor a reuşit să se descătuşeze cu adevărat doar sub masca şi machiajul Jokerului. Poate că toţi „băieţii frumoşi” îşi pierd de fiecare dată complexitatea de fiecare dată când se uită în oglindă… şi Heath Ledger chiar a putut da totul… odată ce rolul său nu mai implica nimic din aspectul fizic. O fi ea frumuseţea superficială, dar poate că şi felul în care ne privim sau îi privim pe alţii… poate duce la superficialitate şi sub ceea ce ascunde pielea.

Am descoperit o redare perfectă şi ireal de credibilă a unui personaj malefic… cu un detaliu şi o adâncime a expresiei cu adevărat terifiantă. Jokerul e credibil… , e nebunie, emite rău, dar în acelaşi timp e uman… chiar dacă e umanitatea în cea mai redusă formă a sa. Şi cu toate acestea, sarcasmul… ironia şi umorul său întunecat… nu trec fără să nu rezoneze, nu ne dezgustă, ci ne pun pe gânduri.

Jokerul e starul acestei pelicule, e ceea ce te face să revii… să vrei să îl mai vezi odată… şi Ledger ar fi luat cu siguranţă Oscarul pentru Cel mai bun rol indiferent de circumstanţe. În schimb vom avea nişte Oscaruri foarte triste... şi e atât cinic faptul că tragedia personală a unui om e o neaşteptată mină de aur pentru producătorii acestui film, nu de alta dar…

1 miliard de dolari încasări pentru un filmul nu se ridică prea mult deasupra nivelului (oricum ridicat) impus de Batman Begins mi se pare exagerat. Ce nu poate fi exagerat e interesul oamenilor, captivaţi de drama şi injusteţea aceste morţi, şi dorinţa lor de a vedea acest ultim rol. De aici şi vizionarea… aproape ca un pelerinaj… şi în general toată agitaţia ulterioară ce a înconjurat filmul…

Un film ce până la urmă e doar un Blockbuster…hmmm… unul destul de bun, acţiune non stop, suspans… punct culminant peste punct culminant… şi o decenţă în utilizarea efectelor computerizate.

Nu mi-a plăcut în schimb banalitatea ce caracterizează celelalte colţuri ale triunghiului de putere al peliculei … Christian Bale, Aaron Eckhart (Bruce Wayne / Batman, Harvey Dent / Two-Face) par atât de palizi prin comparaţie în duelul lor minuscul…

În plus am o mică nemulţumire legată de unele scene de acţiune (inclusiv o extrem de gratuită expediţie în Hong Kong) ce bat undeva spre James Bond…(era Brosnan).

RIP

Citeste tot articolul si Comentariile!

(1984) Once Upon a Time in America (A fost odata in America) -10/10

Admirat la Cannes, apoi editat cu sălbăticie… şi dat uitării, A fost odata in America ajunge să fie redescoperit de fiecare dintre noi... şi reapreciat la adevărata lui valoare: poate cel mai bun film al anilor 80.

USA/Engleză/ min 229

Este greu de descris caruselul de emoţii ce mi-a fost produs de revederea filmului „A fost odata in America”... de fapt ideea că îl revăd îmi e puţin vagă. Am doar bănuială că aş mai fi văzut acest film cândva... poate la televizor... acum mulţi ani. Unele scene mi s-au părut cunoscute (ireal de amuzantul schimb de copii)... aşa că dacă am mai văzut odată acest film, aş putea să bag mâna în foc că am văzut doar acea versiune trunchiată ce nu a impresionat pe nimeni, nicioadată.

În principiu poate e pentru prima oară când văd cu adevărat... Once Upon a Time in America… şi descoperirea nu putea să nu fie mai frumoasă. Nu de alta dar mi-a plăcut atât de mult, încât nu mi-ar fi greu să îl detronez pe „Naş”, de pe tronul filmului meu favorit cu gangsteri.

Pelicula lui Sergio Leone are de toate… e cronica vieţii unor grup de gangsteri evreii… de la începuturile sincere ale copilăriei, prieteniei… primele iubiri sincere (sau nu), primele lovituri… maturizarea prin violenţă, sex… lupta pentru putere, suspiciuni, trădarea… şi finalul unor revelaţii cutremurătoare, ce te lasă dincolo de a îţi mai putea dori răzbunarea.

E oare America anilor 70… şi ceea ce este ea astăzi chiar aşa: întruchiparea celor mai îndrăzneţe visuri ale unui mafiot drogat din perioada prohibiţiei? Oare viitorul nostru, a României… va aparţine şi el unor astfel de oameni: cei mai deştepţi, nemiloşi şi norocoşi dintre şmecherii zilelor noastre? Ne vor predica ei peste 20 de ani… moralitatea, dreptatea… adevărul?

Astfel de gânduri te fac… să trăieşti şi să simţi totul prin pielea personajului jucat magnific de Robert De Niro, să simţi furia… strângându-se în tine şi tu strângând revolverul tot mai puternic… ca apoi… să priveşti cu detaşare maşina de gunoi realizând poate cel mai puternic act de justiţie pe care mi-a fost dat să îl văd vreodată.

Aproape perfect (minus… lipsa de chimie cât se poate de evidentă între De Niro şi Elizabeth McGovern).

Citeste tot articolul si Comentariile!

(1984) Amadeus -10/10

Deşi poate cel mai obscur dintre marii câştigători ai Oscarurilor (Cel mai bun film + alte 7 statuete), Amadeus e un film extraordinar capabil de a răsplăti aşa cum trebuie răbdarea si interesul de al îl urmări aşa cum se cuvine.

USA/Engleză, Germană, Italiană/ min 180

Dacă ai ascultat muzică clasică şi cu alte ocazii decât vizionarea desenelor animate… şi e măcar o bucăţică din ea ce îţi place la nebunie (in cazul de faţă… Dunărea albastră şi Primăvara) atunci nu sunt motive să nu îţi placă la nebunie Amadeus. Fan al muzicii clasice… şi al lui Mozart? Atunci aceasta e o vizionare absolut esenţială…

Amadeus? Un film despre Mozart?... uhh… sună plictisitor nu-i aşa? Aşa a zis şi Milos Forman atunci când i s-a propus să vadă piesa lui Peter Shaffer… câteva zeci de minute mai târziu… nu îşi mai dorea decât un singur lucru… să realizeze acest film. De asta vă recomand să nu cădeţi pradă prejudecăţilor… şi să judecaţi recomandarea mea doar după ce aţi văzut acest film până la capăt.

Să vă dau câteva motive:

• În primul rând muzica… selecţia e absolut superbă… şi pe deasupra e minunat să descoperi o viziune atât de puternică asupra geniului şi a felului în care a fost compusă această muzică… divină ;)
• F. Murray Abraham vs Tom Hulce (Salieri vs Mozart) două roluri magnifice ce au fost amândouă nominalizate la Oscarul pentru Cel mai bun rol. Cine a fost mai bun?... doar voi puteţi decide.
• Scenariul lui Shaffer, ce nu urmăreşte acurateţea istorică… ci ideea unei istorisiri cât mai interesante şi captivante… ce crează un personaj unic: Salieri prins intre propria lui mediocritate, admiraţie, gelozie… ură şi răzbunare faţă de ceea ce consideră injusta creaţie a lui Dumnezeu (de unde şi titlul filmului)
• Compoziţia extrem de puternică a lui Milos Forman, cel mai bun film al său fără doar și poate.

Vizionare plăcută!

Citeste tot articolul si Comentariile!

Futurama: Bender's Game -9/10

Pentru mine, acesta este filmul Futurama pe care îl aşteptam de atâta vreme, o parodie excelentă a genului fantasy… de la Dungeons and Dragons şi până la Tolkien şi al său Lord of the Rings.

USA/Engleză/ min 90

Pur şi simplu… asta era Futurama de care îmi era dor. Glume inteligente non-stop… şi un scenariu cu adevarat „supranatural”, capabil de satiră, sarcasm sau autoironie.

Oricum… fani ai Dungeons and Dragons, fiţi fericiţi: parodia nu e răuvoitoare.. dimpotrivă e un omagiu minunat adus jocului şi creatorului sau... iar glumele o să fie cu mult mai spumoase şi interesante pentru voi.

Cat despre Lord of the Rings... hahaha!!! Futurama ataca… şi atacă cu virulenţă şi lipsă totală de pudoare. Am râs până la lacrimi şi m-am distrat la nebunie.

După părerea mea acest film la fel de amuzant ca şi cele mai bune episoade ale serialului. Sunt un fan fericit,... am fost încântat, m-am distrat, m-am amuzat... mi-a plăcut enorm şi îl recomand din toată inima.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Futurama: The Beast with a Billion Backs -8/10

Deşi nu la fel de amuzant ca primul film din noua serie Futurama, Bestia cu un milion de… (hihihi), are parte de o poveste bine scrisă ce o să fie pe placul tuturor fanilor serialului.

USA/Engleză/ min 90

Ca de obicei… divertisment de calitate pentru cei mai inteligenţi (si mai tocilari) dintre noi… chiar dacă de data aceasta povestea e cu adevărat greu de înţeles (şi de plăcut) pentru oricine nu a văzut serialul.

Totul începe de la ruptura în spaţiu-timp creată de nenumăratele copii ale lui Bender… din primul film, şi din fericire… această ruptură nu e menită să distrugă universul… ci e o cale de comunicare cu un alt univers… si o fiinţă extrem de singuratică ;) ce găseste acum ocazia de a avea o relaţie (deloc sănătoasă… de unde şi titlul cu aluzii sexuale) cu toţi locuitorii universului Futurama.

Mie unul mi-a placut… yupee!!!

Citeste tot articolul si Comentariile!