Ultimele Filme vazute de DANEZIA

Din pacate nu am mai vazut nici un film in ultima vreme... busy pana peste cap. Din fericire dupa munca si rasplata.

Corporate travel :)

Atentie, postare lunga plina de poze ce se va incarca ca naiba... rabdare!

Asa cum ne-am obisnuit, limba romana va fi supusa din nou unor vrajnice siluiri... orice comentarii pe aceasta tema sunt inutile.

ATR-ul 42 parcat in Aeroportul din Iasi, prinde viata la rasarit de soare

Convectie matinala deasurpra Carpatilor de Curbura... am facut destul de putine poze, lumina proasta... geamurile murdare si zborul a ajuns cu 25 de minute mai devreme.
Morisca ATR-ului ce face o harmalaie ingrozitoare. Pe de alta parte trebuie sa ma recunosc impresionat de cat de rapid si frumos s-a miscat avionasul. 40 de minute Iasi-Bucuresti... dimineata, 0 turbulente, nu a tremurat nici macar la aterizare. Pilotul ne-a asezat pe pista ca pe o perna cu puf... aterizare perfecta fara emotii, nu a aplaudat nimeni.

Otopeni, venind de pe ruta interna am sarit coada la check in si am avut timp de cascat gura prin aeroport. Arata decent... pentru un aeroport ce nu e hub international important. Pacat.
La un moment dat am gasit si o priza si mi-am incarcat serios telefonul (stiam ca am poze de facut)Boeingul 737-800 (destul de nou si dragut), ultimele pregatiri. Descopar ulterior ca am bilet la culoar... dar din fericire ultimele doua randuri sunt libere. Ma infiletez la geam si torn un milion de poze si filmulete. In mare:
Dunarea albastra?... neah... tulbure. Portile de fier (II probabil) deverseaza la greu, viitura vine si mai mare dinspre Ungaria.
O imagine pentru lighioane si brontozauri... convectie deasurpa unui strat de inversiune (undeva prin Serbia)
Geography failed... relief carstic in Dalmatia (Croatia).
Valencia...
Eoliene... multe de tot...

Zbor interesant, ceva turbulente, vreme foarte buna pentru poze... mancare mediocra, film pe avion ceva cu Chirita. Nu aveam cum sa scap de taramul magic al Vasluiului nici macar deasupra Mediteranei.

Avionul a tremurat serios la aterizare si s-a leganat bine pe pista (a aterizat cu fiecare roata in parte... si apoi si pe o parte... calatorii au rasuflat usurati si au aplaudat faptele de vitejie ale capitanului)

AEROPORTUL BARAJAS
Arhitectura este dementiala... mi-a placut deosebit de mult. Cred ca se merita sa vii la Madrid doar pentru Terminalul 4 (T4). Transferul intre terminale se face cu un monorail subteran automat...

am avut in minte "The machine stops"...
O valiza singuratica... nu era a mea, am mai avut de asteptat jumatate de ora.
Fumatorii stau in tarcul verde din dreapta, frustrare dubla... nu numai ca iti astepti bagajul cu emotii, dar mai stai si la expozitie :)
Metroul Madrilean... reteaua este superba... statiile foarte dese, plus trenuri subterane care fac legatura cu periferiile (cercanias).
Primul contact cu Metroul a fost destul de stangaci, masinaria de bilete nu accepta decat carduri spaniole si hartii de la 50E in jos, eu nu aveam de nici unele.

In plus... meniul cretinel (cate persoane te insotesc..., daca calatoresti singur trebuie sa tastezi 1... adica te insoteste o persoana - TU)

Dupa aventuri si localizat hotelul in miezul zilei la un milion de grade, am intrat in "safety mode", aveam nevoie de un dus, imi era foame si picam de somn...

Dupa 4 ore.... fresh si pregatit sa simt pulsul orasului
Dupa un binemeritat somn de refacere... am iesit la o mica plimbare ce s-a dovedit un picut cam lunga... prima oprire Atocha (prin simplificare Gara de Nord de pe la ei). Diferentele nu se mai merita discutate.


Un urs... ahhh... fals...impaiat cu blana ecologica pe schelet original... whatever... oricum interesanta ideea.
Din pacate exista control de securitate ca la aeroport in Atocha (ca urmare a atentatelor) asa ca nu m-am putut apropia de trenuri. Din fericire am avut momentul de zen pe pasarela de deasupra: trenuri de mare viteza... pendulare ce ar putea circula foarte bine si pe reteaua de cai ferate de la noi (daca ar fi reparate acolo unde ne doare... restrictii de 30km/h, macaze de 5 km/h)
Plimbare prin El Retiro, fara borduri si alei pavate. Nisip si iarba... curatel, nimic spectaculor. "Baltile" in schimb sunt pline de viata.

In parc la Estanque... plin de lume si de muzica.

Puerta de Alcala, prin simplificare si pentru a evita o poveste lunga sa il consideram echivalent arcului de triumf...
Nu e vorba de imaginea romaniei in lume, ci de o campanie foarte interesanta in folosul copiilor afectati de sindromul Down. Pe un afis alaturat era Gandhi...

Tot respectul pentru Nadia Comaneci... ea si cei cativa alti romani cu adevarat valorosi conteaza mai mult decat toti manelarii, boschetarii si cersetorii ce ne reprezinta cu atat succes in Europa.
Palatul comunicatiilor... am facut un milion de poze la cladirea asta. Nu stiu de ce dar imi aduce vag aminte de Palatul culturii de prin dulcele targ. Terminat in 1917.
Sper sa apuc sa vad si in romania banda speciala pentru taxiuri, autobuze si motociclete... sper...
"Fuente de Neptuno" si in spate hotelul NH Prado... de obicei compania are o slabiciune pentru NH, insa sunt sigur ca un hotel in buricul targului ar fi fost exorbitant. No problem... nu moare nimeni pentru 4 statii de metrou.
La noi porcii stau intr-o piramida ce consuma electricitate si caldura ce ar ajunge pentru jumatate din Iasi... deputatii lor dau dovada de multa decenta.
O imagine care ar fi fost obscena in Romania anilor 80... uhh... capitalismul putred...
Puerta del Sol, mare dezamagire, piata in repararii... multa mizerie. Din fericire si foarte multa lume pe strazi, artisti, teatru de strada... distractie la ora la care in Romania se sforaie pe rupte.
Iasul e mort din pacate la ora 11... insa chiar si asa tot e ok.
Localnicii cat se poate de ok, si sincer chiar imi place ca toata lumea traverseaza pe ROSU, si semafoarele indica galben atunci cand pietonii au verde.

E logic si simplu ca buna ziua! Am invatat repede obiceiurile locului: poti sa traversezi daca nu sunt masini pe strada, si masinile pot trece peste zebra la culoarea galbena (atata timp cat nu sunt pietoni in traversare).

Oare capetele de creta de la noi au de gand sa schimbe si ei ceva?

Sighisoara anyone?

Din pacate am avut ideea geniala de a ma apuca de filmat pe drumul spre Plaza Mayor... si desteptul meu de telefon a trecut de la avea bateria plina... la moarte subita.

Raman cu povestitul, Plaza Mayor foarte fain... localnicii stau pe jos, pe piatra cubica... am incerca si eu. Piatrele sunt emana o caldura placuta. Unii se intind pe jos, altii joaca carti... sau mananca. Stiu ca Anca o sa fie foarte incantata sa stie ca imi place sa ma comport la fel ca localnicii...

si... daca tot am adus vorba de suparari... localnicele mediocre... turistele... hmmm unele dintre ele sunt chiar de privit, dar nu prea mult... pentru ca orasul e intradevar minunat.

Ramas fara baterie la telefon, am luat metroul (ultimul tren pleaca la 1:30... sweeeet...) si m-am intors la hotel. Maine am mult mai multe de vazut.