30 octombrie, 2007

(2004) Shaun of the Dead (Lupta cu zombi (?!?) – 10/10

Filmul asta e mai mult decât o extrem de amuzantă parodie la adresa filmelor cu zombies. Combinația interesantă și distractivă de umor britanic, ridicol, sânge, suspans, groază, și satirizarea isteață, plină de simbolism a lumii în care trăim o să mulțumească pe toată lumea… chiar și pe cei ce își doresc să vadă o comedie romantică mai deosebită (err.. ciudată)

UK, Franța/ Engleza/ min 99

Shaun of the Dead este de fapt un elogiu la adresa filmelor cu zombies a lui Romero, în care singura parodie e cea la adresa traiului nostru de zi cu zi, ce deseori pare mai lipsit de viață decât a „proaspeților” vizitatori din lumea cealaltă. Apoi, în pofida scenelor mai sângeroase… avem parte de o poveste sinceră (dar cam lineară) despre dragoste și prietenie.

Totul presărat cu umor britanic ce beneficiază de o resursă se pare nelimitată de glume, de tot felul, a căror efect este garantat.

Mi-a plăcut extrem de mult și felul în care se infiltrează atmosfera de film de groază peste banalul poveștii (aproape de sit-com), prin intermediul lucrurilor ce se petrec deseori în afara a ceea ce urmărește camera. Auzim mai întâi la radio frânturi despre prăbușirea unei misiuni spațiale, apoi vedem mici secvenţe la televizor, apar primii zombies în plan îndepărtat… iar ignorarea de către personaje a acestor semnale, creează neliniște, frustrare și un suspans ce nu prea mai e recreat de filmele horror contemporane, dar în același timp devine și o sursă foarte sănătoasă de umor.

Din păcate și filmul acesta are momentele lui mai greoaie, momente care te fac să te gândeșți că totuși mai era loc de ceva distracție suplimentară.

O recomandare obligatorie pentru cei ce nu l-au văzut încă până acum…

Subtitrare aici (RegieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

29 octombrie, 2007

Saw IV (Saw 4) – 4/10

4 e mai sadic, mai sângeros, mai inutil, mai aberant decât 3 şi cu toate astea în mod curios e chiar marginal mai bun. Însă motivaţia absolut comercială a producţiei, stoarcerea la maxim a aceleaşi idei uzate deja, şi scenariu întortocheat ce se prăbuşeşte pe final, în aprecieri de genul... sigur că da!..., te fac să te gândeşti că de data asta, destul e destul!!! Ne-am săturat!!!

USA/ Engleza/ min 95

SAW IV nu a fost prezentat înainte de lansare criticilor.
Motivaţia e una logică: fără multe review-uri proaste ieşite pe piaţă şi cu o notă decentă pe IMDB „produsă” de armatele de votanţi care dau 10 înainte să vadă despre ce e vorba... se pot stoarce mulţi bani de la curioşii pentru care numele de Saw... încă mai înseamnă ceva. Să fim serioşi totuşi ... primul film chiar a fost bazat!

În cazul de faţă, nimic nou sub soare, până şi Jigsaw... mişcă pe acolo (prin miracolul flashbackurilor), în pofida operaţiei pe creier cu bormaşina. Ahh... şi dacă tot veni vorba de operaţii, în lipsă de atmosferă şi situaţii cu adevărat înfricoşătoare, producătorii au ales varianta facilă, ieftină şi penibilă de a ne îngreţoşa cu o autopsie detaliată a aceluiaşi Jigsaw, unde se găseşte o casetă ce duce la succesiunea obişnuită de casete, reportofoane, păpuşi vorbitoare, lecţii dubioase de viaţă şi moralitate şi desigur noi... dar deja plictisitoare modalităţi de producere a unor morţi sângeroase lente şi cât se poate de violente... bla... bla...

Ideea e oricum prea obosită chiar şi pentru cei mai sadici dintre noi iar lungile momente plictisitoare ce fragmentează şirul de orori fac ca şi micile inovaţii (cum ar lupta dintre „orb” şi „mut” de la început) să fie uitate repede.

În cazul în care totuşi sunteţi curioşi să vedeţi despre ce e vorba, vă recomand prieteneşte să aşteptaţi o versiune piratată decentă. Sub nici o formă să nu daţi banii pe un astfel de film, decât poate dacă sunteţi un fan înrăit (irecuperabil). Mediocritatea şi cinismul Hollywoodian nu ar trebui încurajată şi... sub nici o formă răsplătită.

Să îşi pună mintea şi imaginaţia la contribuţie şi să scoată ceva care să merite cu adevărat banii noştrii.


Subtitrare aici (waiT!)

P.S> apropo... cică filmul vrea să pară inteligent cu o (aşteptata) surpriză pe final. Nu vă faceţi griji... nu o să admiraţi genialitatea scenaristului cu acea ocazie.


Citeste tot articolul si Comentariile!

27 octombrie, 2007

3:10 to Yuma (Drumul dreptăţii) – 8/10

Un film… cum se mai făceau doar odinioară, poate semnalul revenirii mult aşteptate a unui gen ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt.. Un western (cam remake de felul lui) despre care o să mai auzim pe la Oscaruri, mai ales datorită unor roluri jucate superb.

USA/ Engleza/ min 117

3:10 to Yuma aduce mult prin atmosferă si construcţie cu marile westernuri din anii `60, de fapt abordarea e atât de clasică încât pare destul de superficială în contextul actual… în care negrul și albul nu mai există și totul se rezumă doar la nuanțe de gri.

Poate Vestul Sălbatec era întradevăr o lume mai simplă, … în care dreptatea și nedreptatea se împărțeau cu revolverul… și westernul a fost tot timpul poarta către acele timpuri în care omul era încă aproape de natură, într-o lume lipsită de complicațiile prezentului.

Din nefericire filmul urmează prea mult firul poveștii originale, și astfel avem parte de un scenariu cam greoi, cu scene cam trase de păr… dacă nu chiar ridicole, cu momente monotone, dar și cu acțiune explozivă (puţin mai mult decât era nevoie) pe ultima jumătate de oră.
Până la urmă scenele de acțiune fac foarte plăcută vizionarea iar Russell Crowe și Christian Bale deschid doar o distribuție ce produce o serie de roluri foarte bine jucate. De fapt regia, mişcările camerei… și perfomanțele actoricești fac din această poveste una captivantă… și e destul de probabil ca rezultatul să se manifeste prin multe premii în primăvară.

O vizionare obligatorie pentru toți fanii genului western.

Subtitrare aici (RegieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

Resident Evil (3): Extinction (Resident Evil: Disparitia) – 5/10

Fanii seriei vor fi încântaţi cu siguranţă... Milla Jovovich cu accente de Mad Max caftind pe toată lumea câteodată mai mult dezbrăcată şi scene tari de acţiune presărate de-a lungul unui scenariu atât de prost încât chiar pare scris de un zombie. Un film extrem de distractiv atâta timp cât eşti dispus să renunţi, pentru o ora şi jumătate, şi la bun gust... şi la mare parte din creier.

USA/ Engleza/ min 95

În primul rând, se remarcă o îmbunătăţire semnificativă faţa de ultimul film... cât şi faptul îmbucurător că pelicula de faţă nu e un horror clasic ci mai mult un film de acţiune cu accente de horror. În plus avem parte şi de ceva momente originale, destul de inspirate, aşa cu e lupta cu câini zombie de pe la început.

Din nefericire impresia dată de efectele speciale şi povestea de categorie B nu pot fi anulate nici de o foarte sexy Jovovich cu tot arsenalul ei din dotare... macete, arbalete, pistoale, pusti... cizme lungi si figură alterată digital.

Ce să mai zic de scenariul halucinant de cretin şi abundenţa de replici idioate ce te fac deseori să crezi că vezi o parodie... cu destule scene plictisitoare de umplutură, ce leagă între ele scenele de acţiune.

Oricum, cu cât aşteptările sunt mai mici... cu atât distracţia poate fi mai mare. Numai bun de văzut în gaşcă!

Subtitrare aici (RegieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

25 octombrie, 2007

Out with the Old, In with the New?

Se pare că în curând toată perioada ăsta de inactivitate din ultimele luni va lua sfârșit și o să revin în forţă pe blog. Deocamdată în ultima vreme am fost destul de ocupat cu tranferul de pe anticul meu desktop Duron (ulterior Athlon)... pe noul meu laptop (doar în cazul în care se buseste... îi fac reclama :)) ce deocamdata pare sa fie un foarte bun desktop replacement.

err... de ce sa mint... sunt de fapt puţin busy jucând pe laptop... rămăsesem cu multe restante la capitolul jocuri.
Oricum, se lucrează mult și la blog.... deoarece încerc să incorporez câteva din sugestiile voastre primite pe mail în noul design ce sper să fie lansat cât de curând.

P.S.
Removed some more spam-coms.

Citeste tot articolul si Comentariile!

14 octombrie, 2007

Filme noi - Octombrie

A venit timpul să vedem ce filme noi ne mai pregăteşte această toamnă, şi cine ştie... poate chiar să anticipăm surprizele plăcute sau mai neplăcute ale acestei perioade.

Desigur că voi enumera aici atât filmele cu posibil succes la Box Office a căror lansare se face pe scară largă (şi aproape concomitent în toată lumea), dar şi producţiile mai modeste, ce sunt lansate într-un număr mic de cinematografe (LIMITED)... ce vor ajunge cu greu şi pe la noi.

*din cauza dimensiunilor mari, acest post se poate încărca cu dificultate. Rabdare.

5 -12 Octombrie:

Michael Clayton - George Clooney face se pare un rol de Oscar, într-un thriller pe care îl aştept cu nerăbdare despre lumea întunecată a avocaţilor de corporaţie, capabili să facă totul pentru a îşi proteja clienţii. Mari dileme morale, conspiraţii, multă paranoia... hmmm sună perfect!.

We own the night – Un film dezamăgitor de prost, despre viaţa de noapte, gangsterii şi poliţia New York-ului anilor 80.


LIMITED

Control – un excelent film de arta ce arunca o privire asupra vieţii viata solistului modestei trupe britanice „Joy Division”. Bine realizat, însă poate prea lung şi prea trist pentru mulţi....

Golda's Balcony - un film bun (dar care ar putea sa intereseze pe foarte putini oameni) despre primul ministru al Israelului din timpul Războiului deYom Kippur, Golda Meir.

The Disappointment: Or, The Force of Credulity – Un documentar despre o fermă din Missouri ce ascunde 4 mistere.

12 - 19 Octombrie:

Across the UniverseUn film halucinant plin de toate clişeele posibile despre o poveste de dragoste ce se întinde de-a lungul unui deceniu... anii 60 recreaţi fără pic de inventivitate, şi doar ca motiv de a avea în coloana sonoră cântecele celor de la Beatles. Greu de luat in serios...

Tyler Perry's Why Did I Get Married – Un alt film mediocru al lui Tyler Perry... adresat aşa cum ne-am obişnuit deja spectatorilor de culoare. Astfel de comedii au totuşi farmecul lor...

The Final Season – despre baseball.... foarte prost.

Elizabeth: The Golden Age Urmarea dezastru a unui film de Oscar cu muzica pompoasă, costumele extravagante... şi doar atât

LIMITED

King Corn – Un documentar foarte bun, interesant şi al naibii de amuzant despre doi prieteni ce se decid să cultive un acru de porumb şi apoi să vadă cum producţia lor ajunge să fie procesată de industria alimentară... în junk food. Dacă te interesează ceea ce mănânci... e de văzut!!!

Naked Boys Singing – un musical ce îţi respectă promisiunea: 10 bărbaţi goi puşcă şi multe cântece care celebrează stilul de viaţă şi aspiraţiile minorităţii gay. Deloc pe gustul meu... dar probabil că se vor găsi destui interesaţi (20% ?).

Terror's Advocate – Un documentar fascinant, plin de mister şi intrigi despre avocatul ce a apărat pe unii dintre cei mai malefici oameni de pe pământ.

Canvas – Un film foarte serios şi emoţionant despre problemele pe care schizofrenia le provoacă unei familii obişnuite din Florida. Poate prea deprimant...

Lars And The Real Girl – Atunci când o comedie are ca subiect un bărbat ce se îndrăgosteşte de o păpuşă gonflabilă, gândul te duce repede la ceva ridicol de un extrem prost gust... Din fericire aici nu e loc de poante cretine, şi e un mic miracol faptul că povestea a fost tratată atât de bine!

Khadak – O ciudată fabulă modernă, a cărei ritm lent şi subiect neconvenţional îl poate face interesant doar pentru foarte puţini. Mi-as dori să îl văd pentru felul în care surprinde viaţa şi peisajele spectaculoase ale Mongoliei.

Sleuth – Un remake ce nu aduce nimic nou, un demers inutil...

Şi desigur 2 filme indiene... se pare că foarte proaste, cu dedicatie specială pentru cine se ştie : P.

(ha!ha! really stupid but funny trailers )

Bhool Bhulaiyaa

Laaga Chunari Mein Daag - Journey of a Woman

19-26 Octombrie:

(păreri făcute după media opiniilor celor care au avut şansa să vadă filmele în avans)

30 Days of Night – Un mic orăşel din Alaska e cufundat în fiecare an timp de o lună în întuneric (al fel ca toate locurile din nordul extrem).... însă de data asta locuitorii au parte de nişte vizitatori neaşteptaţi. O bandă de vampiri soseşte pentru a profita de întunericul neîntrerupt. Hmmm... sună super. De abia aştept!!!!

Rendition – Subiectul transferurilor extrajudiciare şi al torturii de care se face vinovată SUA în războiul împotriva terorismului, merita mai mult decât o poveste superficială plină de melodramă, plină de personaje simpliste şi lipsite de orice credibilitate.


Things We Lost in the Fire – nimic interesant de zis.... deocamdată.


Reservation Road – O dramă frustrant de melodramatică ce porneşte de la tamponarea mortală al unui băieţel în care vinovatul fuge de la locul faptei... sădind în tatăl îndoliat tendinţe criminale. În pofida unor personaje jucate excepţional, desfăşurarea poveştii este neispirată şi lipsită de orice urmă de suspans.

The Nightmare Before Christmas – clasicul deja film de animaţie din 1993 este relansat în versiune 3D. (se reînvie desigur morţii... atunci când e pană de idei)

Gone Baby Gone – O dramă ce are ca punct focal investigaţia dispariţiei unei fetiţe de 4 ani, se anunţă deja ca o mare relevaţie. Scenariu bine scris, plin de melancolie dar şi de umor caustic, o viziune morală complexă şi un final deschis... fac din acest film o propunere extrem de interesantă.



The Comebacksideea ar fi cea a unei parodii la adresa filmelor cu subiecte din sport. Să zicem că ăsta ar fi primul din seria „Sport Movie”. Nu ar fi greu să faci un film nemaipomenit de distractiv.... pentru că genul e plin de producţii ridicole, însă din ce se aude... ăsta pare să fie doar un film prost în genul „Epic Movie”.

Sarah Landon and the Paranormal Hour – genul fanteziilor cu vrăj(el)i pentru copii, mai primeşte un nou membru... în ceea ce se anunţa a fi o lungă (speram scurtă) serie. Tot ghinionul din lume pentru producătorii acestui film ce vor să penibilizeze total genul horror. Next in line PG13-porn.



LIMITED

Epic Stories of the Bible: The Ten Commandments – ce ne-am face noi fără animaţiile cu subiecte religioase. (PG13-porn?)

Weirdsville – O comedie neagră, ciudată, absurdă şi... aproape scandaloasă.



Jimmy Carter Man from Plains – un documentar corect despre unul dintre „micii” preşedinţi americani.


O Jerusalem – Prietenia dintre un arab şi un evreu este pusă la grea încercare în timpurile tulburi ale formării statului Israel. O producţie interesantă din punct de vedere istoric, ce încearcă să prezinte în mod original şi imparţial germenii actualului conflict din Orientul Apropiat.

26 Octombrie – 2 Noiembrie:

(în mare parte speculaţii, cu excepţia filmelor ce au avut deja premiera în ţările de origine)

Run, Fat Boy, Run – O comedie britanică destul de facilă şi convenţională. Nimic sofisticat aici... doar umor fizic... în mare parte de la brâu (err... burtică) în jos. Amuzantă dar departe de avalanşele de râs din Shawn sau Hot Fuzz.

SAW IV – Foarte puţine se ştiu deocamdată despre un film pe care multă lume şi-ar dori să îl vadă pur şi simplu din curiozitate. Chiar dacă sunt un mare fan al genului Horror... nu îmi pot da seama cum ar mai putea să ne mai surprindă şi acest al patrulea film. Presimt material la greu pentru Scary movie 5 (sau 6)

Dan in Real Life – Comedie cu Steve Carell... mai bine pas, dacă e la acelaşi nivel cu Evan Almighty.

The Martian Child - (child in a box.... no comment)


Rails & Ties – şoseaua întâlneşte calea ferată, trenul o maşină.... şi acum băiatul care scapă din carnagiu se întâlneşte cu cel pe care îl consideră responsabil: mecanicul de pe locomotivă. Desigur că... urmarea (la fel ca şi premisa) e uluitor de absurdă.


Azuloscurocasinegro (DarkBlueAlmostBlack) – Iubirea frăţească... îşi cam testează limitele în această producţie spaniolă, în care un fost puşcăriaş ce nu reuşeşte să îşi lase prietena însărcinată îşi roagă fratele să facă lucrul ăsta în locul lui. Desigur că povestea e mult mai complexă decât atât... şi astfel un subiect ciudat poate deveni digerabil.

The Signal – Un indie-horror ce în pofida bugetului minuscul, ar putea avea destulă originalitate astfel încât să se merite văzut. Am sentimentul că o să fie extrem de distractivă povestea acestei transmisii misterioase ce transformă oamenii în criminali!

Before the Devil Knows You're Dead un thriler captivant, în care tensiunea şi suspansul se acumulează de-a lungul câtorva episoade ce descriu evenimentele de dinaintea şi de după jaful unui magazin de bijuterii.


Citeste tot articolul si Comentariile!

12 octombrie, 2007

Please Vote for Me (Votează-mă) 10/10 parte a seriei Why democracy? (De ce democratia?)

...democraţia e cea mai proastă formă de guvernământ cu excepţia celor ce au mai fost încercate din când în când...


TVR1 alături de ORF Austria, SBS Australia, RTBF Belgia, Canal Futura Brazilia, CBC Canada, Knowledge Network Canada, HRT Croatia, CT Cehia, DR TV Danemarca, ETV Estonia, YLE Finlanda, ARTE France, ARTE , MDR Germania, WDR Germania, ZDF Germania, ERT Grecia, MTV Ungaria, PSBT/Doordarshan India, IBA Israel, RAI Italia, NHK Japonia, LRT Letonia, La Red Mexic, VPRO Olanda, NRK Norvegia, RTP Portugalia, TVP Polonia, RTVSLO Slovenia, SABC Africa de Sud, EBS Coreea de Sud, Canal + Spania, SVT Suedia, TSR Elveţia, PTS Taiwan, Al Arabia Orientul mijlociu, BBC Marea Britanie, PBS USA, BBC World, transmit o serie extrem de interesantă de documentare ce au ca subiect necesitatea democraţiei şi limitele ei în contextul complicat al lumii de astăzi.

Nu pot decât să recomand tuturor ca în fiecare joi... pe la 21:10 să descopere o selecţie pe măsura acestui eveniment global. Din peste 700 de realizări, după 4 ani de zile s-a ajuns la o listă finală de 10 documentare:

Please Vote For Me (China)
Looking for the Revolution (Bolivia)
Taxi to the Dark Side (USA)
In Search of Gandhi (India)
Dinner with the President (Pakistan)
For God, Tsar and Fatherland (Rusia)
Iron Ladies of Liberia (Liberia)
Egipt: We are Watching You (Egipt)
Bloody Cartoons (Denemarca)
Campaign! The Kawasaki Candidate (Japonia)

Ieri am văzut înspăimântătorul de fascinant "Please Vote for Me" (Votează-mă) şi acum aştept cu nerăbdare şi celălalt premiant "Taxi to the Dark Side".

Partea bună e că TVR-ul oferă românilor şansa de a vedea documentare de excepţie...

...partea proastă e că le dă la pachet, ca pe vremea împuşcatului, cu nişte "opere celebre" reprezentate aici în adevărat spirit TVR-istic de nişte "dezbateri" anemice, de o mediocritate infiorătoare în care se discută banalităţi... "realizări" personale şi se bate în general câmpii şi apa în piuă.

Moderatorul "dezbaterilor" este un anume Nicolas Don, mare jurnalist francez de care nu am auzit în viaţa mea până acum (si nici Google de altfel, până la recentele comunicatele de PR TVR-iste). Individul oricum nu are nici o idee asupra a ce ar trebui să facă pe acolo... iar rezultatul e un dezastru.

Despre Please Vote for Me ar fi totuşi multe de zis, chiar dacă "dezbaterea" nu ţi-ar fi dat de gândit...

În cel mai mare oraş al Chinei centrale, Wuhan (un uriaş nod de comunicaţii cum rar poţi vedea în lumea asta), pierdută undeva între cei 16 milioane de locuitori ai zonei metropolitane se află o scoală în care are loc un experiment firav de democraţie. Ei bine, democraţia înmugureşte în China cu un lucru care ar părea minor, chiar o glumă... alegerea unui şef de clasă.

Aproape peste tot în lume, alegerea şefului este un lucru plictisitor... iar elevul respectiv subiect de glume (invitaţii din studio mi-au adus aminte din nou... căt de penibilă este "funcţia"), însă în China aceste prime alegeri permise în şcoli de Partidul Comunist crează o pasiune furibundă şi degajă o energie efervescentă ce nu poate să îţi fie indiferentă.

Avem trei canditaţi, replici în miniatură a politicienilor de oriunde:

  • Deţinătorul de doi ani a funcţiei, este violent, nemilos... şi noncomformist deoarece are părinţi sus în ierarhia socială, cu multă influentă şi resurse finaciare. El e China de astăzi şi e prototipul conducătorului puternic şi autoritar .
  • Pretendentul e carismatic, dar la fel de lipsit de scrupule... complotează tot timpul, foloseşte cuvinte mari şi promite egalitate... chiar dacă tot ceea ce îşi doreşte e să zbiere ordine şi să fie ascultat. Managerul nostru în miniatură... e capitalismul sălbatic, capabil să facă orice pentru influenţă şi putere, nu doar pentru el... ci şi pentru grupul fără de care e nimeni.
  • Outsidera e talentată, idealistă şi victima sigură a celor doi pentru că îşi doreşte ...doar să fie plăcută de colegii săi. Slabă, lipsită de putere şi uşor de călcat în picioare aşa cum sunt multe democraţii europene.

Campania electorală ce urmează e savuroasă din toate punctele de vedere, şi ne arată că în spatele inocenţei copilăreşti se nasc monştrii de mâine... sub atenta supraveghere şi îndrumare a părinţilor.

Populismul demagogia şi lucratul pe la spate sunt lecţii pe care copii chinezi le învaţă şi le aplică imediat... iar mica sală de clasă se transformă rapid într-un câmp de bătălie politică atât de încins... încât Parlamentul României pare o biată grădiniţă în care somnikul de după masă e unul generalizat.

Într-un final Partidul e mulţumit, sistemul câştigă chiar şi atunci când alegerile sunt libere, mai ales că minţile şi inimile pot fi cumpărate atât de uşor, iar experimentul şi documentarul nu se încheie înainte de a dezvălui ironia finală:

Toată energia, pasiunea şi dezordinea are ca finalitate alegerea celui care trebuie să ţină clasa sub control, să facă linişte, să pârască profesorului şi nu în ultimul rând să îşi aşeze colegii în rânduri perfecte... în uriaşele exerciţii fizice la care toată şcoala participă la unison. De sus copii chinezi ce au experimentat democraţia nu se mai disting de restul, însă rămâi cu impresia că unitatea e acum doar de suprafaţă. Un băiat rotofei... parcă promite că democraţia în China va fi cel puţin al naibii de distractivă!!!



Citeste tot articolul si Comentariile!

11 octombrie, 2007

Stardust (Pulbere de Stele) – 7/10

Înghesuit peste măsura cu toate ingredientele unei lumi fantastice, Stardust se chinuie inutil sa menţină ceva coerentă si continuitate... spărgându-se până la urmă într-o succesiune de scene, unele reuşite, altele mai puţin. Din fericire Robert de Niro, Michelle Pfeiffer şi un „cor grecesc” de fantome ironice... salvează filmul, creează o mulţime de momente distractive şi şterg impresia proastă a unui cuplului romantic principal inept si steril.

UK, USA/ Engleza/ min 130

Trebuie să recunosc că nu mă dau în vând după genul fantasy, nu am nimic cu lumile imaginare în care magia conduce totul, da sincer nu îi înţeleg pe cei incapabili aprecieze şi frumuseţea aproape ireală a lumii în care trăim... Pentru mulţi doar un univers rural, cu vrăjitoare şi regi, în care natura e nealterată este cea mai facilă evadare din coşmarul zilnic al unei claustrofobice vieţi urbane. Vouă vă recomand în primul rând Stardust...

Oricum şi pentru cei un pic mai cu capul pe umeri, Stardust poate fi ocazia unei întâlniri romantice pentru că e un film ce se vede al naibii de bine în doi..., dar criticul de film (amator sau nu) trebuie să îşi ascută dimpotrivă simţul raţiunii pentru a observa că:

Filmul în pofida celor peste 2 ore este înghesuit cu o mulţime de elemente ale poveştii ce concurează pentru prim plan. Adaptarea cărţilor ilustrate ale lui Neil Gaiman nu a fost până la urmă foarte reuşită chiar dacă filmul a „beneficiat” de o lungă perioadă de pregătire a producţiei. Asta până la urmă creează impresia de acţiune alertă, fără momente moarte... chiar dacă unitatea filmului e serios ştirbită.

De asemenea punctul focal al filmului, relaţia romantică dintre Tristan si steluţa căzătoare, e şi punctul cel mai slab. Lipsa totală de chimie pe ecran al tinerilor eroi principali e atât de remarcabilă încât ajungi în unele momente să îţi doreşti ca personajele malefice să aibă un picuţ mai mult succes.... măcar când vine vorba de Lamia (evil).

Şi dacă am adus vorba de personaje malefice... Michelle Pfeiffer face un rol plin de energie şi umor trecând cu uşurinţă de la frumuseţe divină la înspăimântătoare urâţenie fără a pierde nimic din farmecul său. De remarcat şi Robert de Niro în câteva ipostaze neaşteptate dar super-distractive.

Valorile de producţie ridicate şi efectele speciale pe măsură completează şi ele un film care se merită urmărit chiar daca numai pentru o singură dată. În plus suntem siguri că nu o să mai avem parte de trilogii epice... ceea ce e un alt mare plus!

Subtitrare aici (RegieLive)


Citeste tot articolul si Comentariile!

08 octombrie, 2007

The Bourne Ultimatum (Ultimatumul lui Bourne) – 9/10

Nici că se putea un final mai potrivit pentru o trilogie ce face ca marea majoritate a filmelor cu James Bond să pară doar aberaţii ridicole. Într-o eră infestată de gadgeturi, efecte şi explozii „filmate” pe fundal albastru e atât de minunat să vezi filmul de acţiune coborât cu picioarele pe pământ şi pus la alergat pe străzi... şi prin toată lumea. Revine totuşi în forţă marea hibă din „Supremacy”... o super „shaky-camera” a cărei mişcări haotice, nu numai că te distrag, dar te pot ameţi de-a binelea.

USA/ Engleza/ min 111

Se pare că am trăit să o văd şi pe asta, o trilogie în care ultimul film te face să vrei să le vezi şi pe celelalte două... în ordine inversă (o să se vadă şi pe blog lucrul ăsta). De fapt „Ultimatum” nu numai că îmbunătăţeşte reţeta seriei... ci rescrie atât de mult regulile genului încât nu mai cred posibilă revenirea francizei Bond la starea de dinainte de Casino Royale (decât poate pentru o sinucidere financiară).

Şi continuând antiteza cu „filmele Bond”, e chiar reconfortant să vezi un erou principal care mai şi schioapătează, mai sângerează, mai face şi greşeli şi îşi vede de treaba lui fără a mai sări dintr-un pat în altul, chiar dacă şi Bourne dă în unele momente impresia că îi poate bate şi pe Bruce Lee şi Van Damme... în acelaşi timp.

Sunt multe lucruri excepţionale la acest film, însă poate cel mai uşor de remarcat e felul în care se desfăşoară acţiunea. Cele aproape două ore pline de suspans, curg cu repeziciune prin scene ce te lasă deseori cu respiraţia tăiată... iar atunci când crezi că pot să îţi mai tragi puţin sufletul... povestea mai face câte o mişcare isteaţă către final, rezolvând câte un mister sau punându-ţi subtil puţin creierul în mişcare.

Mi-a plăcut faptul că realizatorii nu au pornit de la premisa (atât de comună în ziua de astăzi) că marea majoritate a spectatorilor sun nişte idioţi, ci au făcut un film al naibii de distractiv şi inteligent, pe care îţi face mare plăcere să îl urmăreşti chiar dacă...

... camera de filmat are Parkinson!!! (aşa cum bine a observat Richard Corliss de la Time). 432 e genial pentru mine mai ales pentru modul superb în care scenele filmate cu camera în mână, se pot combina cu scene lungi în care camera stă nemişcată sau curge lin. Însă în Bourne lucrurile scapă de sub control, şi camera o ia razna... în numele intenţiei de autenticitate şi de filmare dinamică. Există o anumită scenă (o să o recunoaşteţi şi voi cu uşurinţă), în care o discuţie devine imposibil de urmărit pentru că filmarea o ia razna! În acel moment mi-a venit în gând „A fost sau n-a fost” şi nu m-am putut abţine să nu strig:

"Cine te-a învăţat să filmezi aşa? Pune (naibii) camera pe trepied!"


Subtitrare aici (RegieLive)

P.S: Chiar misiune imposibilă pentru bieţii poliţişti marocani, cum naiba să prinzi o motocicletă cu căruţa din dotare?

Citeste tot articolul si Comentariile!

04 octombrie, 2007

Ratatouille (Ratatouille) – 10/10

Ratatouille pare ieşit din mâinile unor magicieni cu suflet mare, iar PIXAR dovedeşte cu succes că ar exista viaţă şi după Disney. Jos pălăria, pentru o creaţie delicioasă!

USA/ Engleza/ min 110

Se întâmplă câteodată ca un critic să îşi recunoască greşelile şi să îşi înghită (cu plăcere) propriile cuvinte. „Animaţie pt copilasi... Pixar... Disney... neahh...”(28-V-2007) Conceptul unui şobolan, bucătar genial într-un restaurant select din Paris mi se părea atât de incredibil, iar ultimele creaţii CGI fuseseră atât de mediocre încât era inimaginabil ca rezultatul să fie bun de vreo ceva. Aşa că rămân în spiritul filmului şi mă declar absolut încântat de combinaţia minunată pe care o minte genială o poate face utilizând cele mai neaşteptate ingrediente.

Ratatouille e capabil să fie cu adevărat o experienţă plăcută pentru toţi, chiar dacă copii şi adulţii vor vedea parcă două filme total diferite. E chiar loc aici şi pentru cei mai pretenţioşi dintre cinefili ce vor fi sigur încântaţi de experienţa vizuală deosebită capabilă să stârnească curiozitatea pentru un univers de senzaţii culinare deosebite.

Filmul nu e perfect, are defectul unei părţi mijlocii cam lipsită de imaginaţie. Din fericire, turul de forţă de pe final te face să uiţi totul, mai ales după magnifica revelaţie sentimentală a atât de înspăimântătorului critic Anton Ego.

Copilaşilor le pot spune că filmul se merită văzut pentru că e amuzant şi deloc plictisitor. Animaţia este ireproşabilă, personajele bine realizate, credibile şi cu mult suflet, dialogurile sunt isteţe iar acţiunea e câteodată o cascadă de întâmplări ce te lasă cu sufletul la gură.

Cei mai mari o să descopere cu siguranţă destule nuanţe şi subtilităţi neaşteptate de la un film de animaţie computerizată. Îl recomand fără rezervă, poate cel mai bun film al genului.

Subtitrare aici (RegieLive)


P.S.

Scurtmetrajul “Lifted” nominalizat la Oscar, este mica bijuterie ce vine la pachet cu Ratatouille. Filmuleţul e haios, dar e strivit repede de ceea ce urmează... şi puţin o să îşi mai aducă aminte de el. Poate şi de asta Ratatouille este în umila mea părere, primul căştigător sigur al Oscarurilor de la anul. Cel puţin pentru cel mai bun lungmetraj de animaţie!


Citeste tot articolul si Comentariile!
 
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License.