Ultimele Filme vazute de DANEZIA

O incredibila satira, tulburătoare, greu de suportat insa ireal de captivanta ce avertizează asupra vulnerabilității copiilor ce au părinti disfuncționali... cat și culmile absurdului la care poate ajunge "scoală făcuta acasă"

Grecia, 1h 34min
Știu ca sunteți sătui sa auziți de Monica și Irinel însa voi începe analiza acestui film apelând din nou la realitatea curenta. "Divorțul anului" dezvăluie secretele din partea fericirii aparente, felul în care unii oameni nu sunt făcuți pentru a fi părinti... cât și traumele pe care le pot suferi cei mici de pe urma unor părinti dezechilibrați. Oamenii își spala rufele în public, vedem suferința copilului devenit moneda de schimb într-un crunt și cinic război pe avere și noi privim fascinați de pe margine cu aceeași curiozitate morbida ce ne face sa privim atenți la un oribil accident.

Kynodontas ne pune la incercare curiozitatea morbida propunandu-ne o maxima a familiei defecte. Doi frati si o sora captivi pe o imensa proprietate izolata acolo unde tatal (un om de afaceri destul de prosper) si sotia lui casnica creeaza o alta lume (cu scuza ca vor sa ii apere de lumea cruda de afara). Cuvintele isi pierd intelesurile, avioanele cad prin curte drept cadou pentru cel ce a rezolvat cel mai rapid problema de matematica... in timp ce pisicile devin inamici, fiare capabile sa sfasie si sa ucida.

Parintii sunt absurzi si "invataturile" lor clar ridicole... insa ce ne facem atunci cand lucrurile nu sunt chiar atat de clare. In realitatea noastra, mamele isi invata copii sa devina teroristi sinucigasi pentru a isi razbuna tatal sau fratele, in SUA parintii isi retrag copii de la scoala pentru a le putea preda acasa "adevaruri" despre pamantul vechi de 6000 de ani si felul in care dinozaurii si oamenii convetuiau inainte de potop... in timp ce pe la noi tot felul de sectanti interzic copiilor accesul la medicamente iar familii aparent normale isi condamna copii la boli grave si chiar moartea ne fiind de acord cu asistenta medicala sau vaccinarea.

Filmul ocoleste aparent toate aceste realitati insa duce la absurd tot mecanismul extrem al "educarii" ilogice si inflexibile pana la culmile paroxiste ce tin de abuzurile sexuale (o referinta vaga dar putenica la viata de iad a celor nascuti si crescuti prin beciuri pentru a fi abuzati de parintii lor dementi). Statul si biserica apara, promoveaza si ocrotesc familia... insa oare se ocupa cineva cu adevarat daca copii sunt tratati cu un minim de luciditate in interiorul celulei familiale? Kynodontas e de parere ca dincolo de cuvintele frumoase nimanui nu ii pasa... si realitatea (plina de copii arsi de viu prin case, legati cu lanturi sau scosi de la scoala pentru a merge la prasit) ne confirma acest lucru.

In fine, un film ce ne pune de multe ori la incercare rabdarea si rezistenta, dar care ne face pana la urma sa ne apreciem parintii cu toate imperfectiunile. Pana la urma au fost normali... insa o sa reusim si noi sa crestem copii normali sau nu o sa reusim niciodata sa pastram balansul intre control si libertate, protectie si nepasare...