Capitalism: A Love Story -8/10

Desi unele relevatii din acest documentar o sa te faca sa fierbi de furie, excesul de sentimentalism si... deficitul de logica saboteaza per total incercarea lui Michael Moore de a ne arata cat de imoral este capitalismul. Chiar daca am inceput parca sa ne saturam de acelasi scamatorii ale lui Moore... nu putem totusi sa nu ii dam dreptate: capitalism = lacomie.

USA, Engleza 127min.

Se spune despre capitalism ca este cel mai prost sistem care functioneza... insa din pacate evenimentele recente ne arata ca am ajuns aproape de fundul sacului si aici... si ca deficitul de moralitate al capitalismului contemporan poate sa il treaca cat de curand in istorie... alaturi de Sclavagism, Feudalism, Comunism, Fascism, Socialism... si restul ISM-urilor ce s-au rezumat doar la a favoriza pe unii... cu costul suferintei si exploatarii majoritatii.

Michael Moore se chinuie greu de tot... sa ne explice ca nu trebuie sa ne putem prea multe sperante in Capitalism. Nu e sistem economic in care sa pornim avem sanse egale... sau macar sa avem dreptul la fericire, chestiile astea sunt rezervate pentru cei ce se nasc cu bani ii mostenesc sau isi doresc sa faca fara prea multe scrupule... si ca povestile de success "de la zdrente la bogatii" sunt doar povesti.

Documentarul e admirabil atunci cand ne deschide ochii asupra pericolelor "externalizarii" unor anumite servicii ale statului: justitia (sa vedeti numai cum e facuta de o firma privata), sanatatea (imposibilitatea americanilor de a plati ipotecile poate fi motivata de cretinul sistem de sanatate privat descris atat de bine in Sicko), si ne arata cat de cinice sunt companiile si bancile in relatia cu noi: asigurarile pentru "tarani" ii fac sa iasa in castig in cazul decesului nostru (oare nu il si urmaresc cu programele de lucru extinse, orele suplimentare neplatite si targeturile tot mai mari?) insa cel mai mult m-au impresionat referintele la istorie si mai ales la ideile incredibil de avansate ale lui Roosvelt, ce in timpul celui de-al doilea razboi mondial nu isi propunea cine stie ce utopie... ci o societate normala... una a bunului simt.

Moore nu vede totusi o alternativa in Socialism, si eu unul nu vad una nici in economiile socialiste de piata (modelul European). Cand statul se "ingrasa" inventand reguli, comisii si agentii doar pentru a mari numarul functionarilor plimbatori de hartii si emitatori de avize pe baza de hartii... colapsul este inevitabil. Pacatul e ca atunci cand se iau masuri... se taie cretin in carne vie. Doar functionarimea fara rost ar trebui pedepsita, nu si serviciile sociale: Sanatate, Invatamant, Politie...

Aici vine esecul "curbelor de sacrificiu" ce ni se propun astazi: fara o debirocratizare, fara o curatare a administratiei... fara a elimina umilinta si spaga in relatia noastra cu "institutiile statului" nu poti sa speri vreodata ca economia reala isi va reveni.

Privind euforia din aceasta primavara (cu actiunile la valori superioare celor de dinainte de criza) cu zvonuri ca "totul va creste" nu imi venea sa cred ca o criza putea sa treaca inainte de rezolvarea problemelor fundamentale ce au dus la ea... insa totul nu a fost decat un frumos balon de sapun, un "bull trap"... preambulul pentru reala criza, cea care ne va duce spre adevaratul fund al sacului: Panica, disperare, resemnare...

La fel cum a descoperit si Ungaria, problemele economice din interior nu o sa fie niciodata cauzate de conjuncturi externe ci de propriile pacate. Si aici in contrazic pe Moore... lacomia si imoralitatea ce stau la bazele capitalismul sunt de fapt singurele forte ce pot rezolva o situatie fara iesire... asa cum este cea in care ne gasim.

De alfel superficialitatea expunerii lui Moore, excesul de sentimenalism (cred totusi ca emotiile lui sunt sincere) cat si deja obositele gaguri ce au in prin plan paznicii de pe la diverse institutii fac ca relevanta acestui documentar sa fie destul de limitata. Pana la urma deciziile economice reale se fac urmarind logica si nu sentimentele. Problema e ca bogatii lumii au uitat ca e nevoie si de o minima moralitate in ecuatie...

Citeste tot articolul si Comentariile!

Sergiu Nicolaiescu are buba la cap...

Marelui "maestru" Serginio nu pot decât să îi urez sănătate şi multă bafta... ca să nu îl opereze (să aibă grijă de el) unii de au dat bani ca să vadă: Poker, Supravieţuitorului, Orient Express etc..

Si să nu uit:

Sper să îţi vină basca roşie bine peste bubă şi să iti vezi de pensie şi nu mai sugi banii cinematografiei româneşti cu poveştile tale de moşulică trecut şi expirat. Mai lasă şi copchii să facă filme...

Tot respectul pentru filmele făcute cu sprijinul armatei şi Partidului şi mă înclin şi îţi multumesc pentru revoluţie şi mineriade.

Aplauze reale pentru Nea Mărin Miliardar... insă ideea era să ai bunul simţ să te retragi cuminte, decent şi să laşi în urmă numai păreri de bine. Din păcate multi vor deschide sampaniile la moartea ta....

Cu stimă,
DNZ

Citeste tot articolul si Comentariile!

Green zone -7/10

Deşi capabil să ne facă sa înțelegem mai bine atmosfera și încrengătura de minciuni ce au dus la dezastrul din Irak, "Green Zone" suferă enorm la capitolul credibilitate, datorita  scenariului previzibil și a personajelor cam artificiale, și se rezuma astfel la a fi doar un fel de "Bourne în Bagdad"... adică un bun film de acțiune!!!

USA (+coproductie), 115min, engleza (+araba)

Acelaşi Matt Damon eroul pus in fata unei conspiratii guvernamentale, aceeaşi "shaky cam"... capabilă sa te faca sa dai la rate, acţiune... impuşcaturi, explozii, război în toată regula şi cam atât.
Adică cam toată lumea (cu excepția americanilor) știe că SUA s-au dus în Irak după petrol, și că toată demonstrația din fața consiliului de securitate a   ONU cu armele de distrugere în masă (WMD) ale lui Saddam a fost doar gargară... minciuni sfruntate servite drept cauză pentru război.

Povestea filmului e una simpla (simplistă), nenea căpitan Miller (Matt Damon) caută WMD-uri in Irak şi nu găseşte mare lucru... asă că mânat de o inexplicabilă dorința de a afla adevărul își pune în minte să descopere "marea conspirație" cu ajutorul băieților buni din CIA (unii de umblă cu milionul de $ în genți și rafii).

În pofida unor aluzii deștepte la politica şi strategia americană din Irak... mi s-a părut penibilă (și ireală) impunitatea și libertatea lui Miller de a face ce vrea mușchii lui (inclusiv de a căsăpi soldați americani). In al doilea rand... e e atât de previzibil ceea ce urmează să facă nea Caisă traducătorul (Freddy)... şi in final...  marele generalul Irakian are o moacă clară de Cătălin Voicu... ceea ce e un mare clișeu în sine.

Lasând deoparte lipsa de satisfacţie intelectuală... nu pot să nu remarc că "Green Zone" compensează abil la capitolul comercial fiind un extrem de reuşit / comestibil blockbuster de acţiune. Păcat că premisa aparent dificilă (şi acuzele de predică politică) au alungat consumatorii de prin multiplexuri... si au făcut ca filmuleţul să iasă în pierdere (chiar un mare dezastru la boxoffice).

Recomandat ca un bun film de acțiune, însă e un film superficial şi fară pretenţii (chiar dacă povestea avea un mare potenţial de a se transforma într-un film memorabil!)

Citeste tot articolul si Comentariile!

Chloe - 5/10

Chloe nu e nici pe departe un film complex de arta, chiar daca actorii sunt de prima mana iar pretentiile si seriozitate abunda in acest remake dupa un film frantuzesc ("Natalie"... chiar mai prost decat productia de fata). Mai degraba avem parte de un fel de "Fatal atraction cu lesbiene"... un "sexploitation" cu vagi aparente de thriller erotic exagerat de ridicol si artifical in multe momente.

USA, Engleza, 96 min.

Julianne Moore joaca rolul unui medic ginecolog de succes, ce admira de la distanta o frumoasa escorta (Chloe jucata decent si foarte sexy de Amanda Seyfried). In acelasi timp ea îşi suspecteaza sotul (David, jucat de Liam Neeson) de multiple relatii cu studentele sale... (mai ales dupa ce el intarzie de ziua lui...la petrecerea surpriza... ca sa poata sta la taclale cu o oarecare bruneta).

Lovita greu in orgoliul de gospodina si nevasta disperata (ce se chinuie luni de zile pentru a organiza respectiva petrecere) ea se hotaraste sa o angajeze pe escorta blonda pentru un test de fidelitate...

Premisa relativ bunicica (imprumutata din Natalie) se duce rapid de rapa pe masura ce multiple straturi de exagerari si artificialitati sunt adaugate in compozitie. Conflictul dintre fiul.. geniu, artist... mare "combinatozaur" si mama paranoica e inutil... cum la fel de inutila si prost motivata este si obsesia (gravele deranjamente psihice) pe care le simte blonda odata ce serviciile ei nu mai sunt necesare...

Kinky prin premisa si inept prin realizare... Chloe incearca sa nu fie un banal film erotic (e mai lung, cu putina "actiune" si spre deosebire de soft-pr0n are.... actori si scenariu de prima) insa nu reuseste decat sa devina mai plictisitor si neinteresant.

Citeste tot articolul si Comentariile!

The Chaser / Chugyeogja -9/10

Excelent thriller Coreean, capabil să te captiveze şi să te ţina în suspans cu cea mai mare uşurinţă, despre un criminal în serie şi cel ce încearcă să îl prindă (vânatorul).... poate un pic prea sângeros și real pentru cei mai sensibili.

 Coreea de Sud, Coreeană, 125 min.

Tocmai am terminat acest film de văzut şi sunt încă WOW! Prea tare... Eram aproape să adorm urmărind South Park 200 (şi așteptînd să se termine down-ul)... aşa că nu trăgeam mari sperante să văd "The Chaser" până la capăt... dar filmul ăsta a reuşit să îmi alunge somnul şi să mă facă să trăiesc acţiunea din plin după doar căteva minute de vizionare.



E un thriller aproape de perfecţiune, totul e ca la carte... şi fără aproape nici o introducere începe totul... o poveste ce nu îţi insultă inteligenţa ci dimpotrivă te provoacă şi te face să te gândeşti că până la urmă tot ce se întâmplă acolo poate fi în orice moment realitate.

Din păcate însă, anumite excese melodramatice ale scenariului, umbresc o poveste ce impresionează prin felul în care ne ţine conectaţi chiar şi în lipsa unor eroi neinfricaţi sau "geniali" poliţişti CSI...

Daca tot aducem vorba de poliţie... filmul reuşeste să devină o nemaipomenită critică adusă sistemului, creionând tot timpul destule detalii care să ne crească frustrarea la adresa incompetenţei şi corupţiei din această "minunată instituţie" a oricărui stat. Însă ironia şi critica socială nu se limitează doar la asta... ci se continuă si la adresa presei... a cărei obsesie cu un atac cu excremente la adresa primarului respectivei urbe (Seul) e în superb contrast cu realitatea cruntă şi plină de suspans a acţiunii în derulare: 12 crime, o fată ce e posibil să mai fie salvată şi un criminal gata de a fi eliberat (din lipsa de probe)... hotărât să termine ceea ce a început.

Finalul e la fel de lipsit de clişee ca şi filmul... e o surpriza totală şi unul ce te lasă oarecum pe gânduri, aşa că o să îmi ţin gura.... si o sa vă recomand să vă uitaţi şi să îmi mulţumiţi apoi pentru recomandare!

P.S.
Ca să nu mă întrebaţi... "şi ce a păţit fetiţa?" răspunsul e sec: lovită de un scuterist ce ducea mâncare.

Citeste tot articolul si Comentariile!