Oscar 2010, Invictus -7/10

Un film bun (insa putin cam lung si lipsit de dinamica) ce ne dezvaluie o mica particica din renasterea Africii de Sud: reunirea unei natiuni divizate cu ajutorul sportului... ce isi spala pacatele printr-un final superb... ce ne face sa asteptam cu nerabdare Campionatul Mondial de fotbal.

 USA, 133 min.

Daca ar fi fictiune, povestea castigarii Cupei Mondiale din 1995 de catre nationala de rugby a Africii de Sud, ar putea fi considerata o fantezie putin credibila, plina de idealisme si vise.... insa lucrul cu adevarat fantastic nu e decat faptul ca filmul descrie adevarul si realitatea ca a existat un miracol... un miracol ce a facut ca Africa de Sud sa  nu decada in violenta si razboi civil... si un miracol ce a dus la o incredibila performanta sportiva: Nelson Mandella.

Morgan Freeman intra perfect in pielea lui Madiba, sub regia atenta a lui Clint Eastwood... ce se pare ca incepe sa ne obisnuiasca an de an cu filme bune a caror subiecte sunt aparent simple dar capabile sa ofere satisfactii nebanuite privitorului.

Din pacate filmul de fata pare cam iesit din ritm... si deseori plictisitor in prima jumatate, ca apoi sa sufere o trasnsformare radicala si sa galopeze dezlantuit spre finalul excelent si plin de emotie ce o sa te lase plin de satisfactia ca ai vazut ceva ce merita cu adevarat atat timpul cat si banii tai.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Oscar 2010, The Blind Side- 7/10

Desi adapteaza cu superficialitate (si igienizeaza in cel mai pur still Hollywoodian) povestea reala a lui Michael Oher, The Blind Side reuseste sa evite capcana cliseelor facile...si devine un demers cu destule aparente de autenticitate si imensa putere de convingere. Pe langa faptul ca pelicula e cu mult mai captivanta si distractiva decat te-ai astepta, filmul se merita vazut doar si pentru a o vedea pe Sandra Bullock blonda si jucand la perfectiune cel mai bun rol al sau de pana acum... Oscar?

 USA, 128 min.

Fara indoiala The Blind Side, nu isi propune decat un singur lucru... sa ne distreze si sa ne emotioneze, chiar daca ne manipuleaza fara rusine spre a isi atinge acest din urma scop.

Nu este un film biografic si nici nu isi doreste acest lucru, povestea reala a aparitiei de nicaieri a lui Michael in fotbalul... e una mult mai putin dulce, motivanta sau capabila de a stoarce lacrimi si emotii, asa cum o demonstreaza si autorul cartii din care se inspira acest film (a carui abordare e una reala si condine o sanatoasa doza de cinism, ironie si suspiciuni la adresa "miracolului"). Insa scenaristii au avut inspiratia de a sterge doar cateva pasaje, de a dilua cateva lucruri..., de a accentua altele si de a modifica pe ici pe colo in punctele esentiala, pentru ca povestea din film sa fie un excelent "feel good movie" care sa retina (pana la imitatie) o grozavie de fapte, replici si trasaturi umane... ce fac ca filmul sa imite convingator viata reala.

In fine... produsul final nu e o prea mare provocare intelectuala, insa e usor digerabil si accesibil pentru toata lumea, dar cel mai interesat... ii creaza Sandrei Bullock oportunitatea unui rol mare de tot, ocazie pe care o valorifica la maxim.

Cvasi-casnica doamna Tuohy (blonda "imperiala", mama a doi copii, republicana convinsa, purtatoare de arma, cu puternice convigeri conservatoare si vagi prejudacati rasiale), e jucata atat de bine de Sandra Bullock incat ajungi sa crezi ca e chiar "de acolo"... partea proasta e ca intregul film graviteza atat de mult in jurul acestui rol de Oscar incat ramai cu ideea ca saracul Michael nu are nici un merit in toata povestea asta (inafara talentului sau primar de a proteja) si ca reusita sa a depins in totalitate de perseverenta crestina a doamnei.

Superficial, lipsit de orice fel de complicatii psihologice (sau morale)... filmul nu isi valorifica premisa interesanta (dar potential deprimanta) spre bucuria publicului obisnuit ce se va lasa sedus cu usurinta de dulcegaraia diabetica a peliculuei si de optimismul incurabil al intregii povesti.

Citeste tot articolul si Comentariile!

par-Anormali

... sefii partidelor ce totalizeaza cam 70% din electoratul romaniei sunt niste tampiti notorii, ce apeleaza la vrajitori in lupta politica...

E incredibil... oamenii astia chiar cred in sarlatani. Suntem condusi de oameni mici... penibili, ce o sa puna capul jos de rusine in fata celor mai mari oameni ai planetei.

Ia uite lume, stiinta! Uite cu ce ne mandrim... unii descifreaza ADN-ul, perfectioneaza arme de distugere in masa si realizeaza calatorii spatiale noi ne mandrim cu flacari violet si:

• "Energetica subtilă a fiinţei umane", 
• "Manual de radiestezie", 
• "Paradiagnoza - Manual pentru diagnosticarea energetica folosind radiestezia"
• "Percepţii extrasenzoriale - Manual pentru dobândirea şi dezvoltarea simţurilor subtile"
• "Influenţa distală, teoria şi practica vindecării de la distanţă"
• "Aura energetică, manual pentru detectarea şi decodificarea aurei energetice a fiinţei umane"

Bullshituri de proportii eterne... suntem un popor penibil daca suntem condusi de cretini superstiosi.
Rusine mama voastra! Rusine cretinilor!

Citeste tot articolul si Comentariile!

Carcoteli la adresa Globurilor de aur 2010

 A 67 editie a Globurilor de Aur deschide inspirat drumul catre Oscarurile 2010, atat prin premiile ce par in aparenta surprinzatoare, dar si deoarece totul pare sa pregateasca asa cum trebuie showul cel mare... si ii garanteze audienta.

In internetul romanesc pare sa primeze rapiditatea si volumul stirilor seci si copiate... sport la care nu prea ma pricep. Mi-a mai ramas doar sa fac ceea ce fac dintotdeauna, sa vad TOATE filmele si sa incerc sa compun articole de calitate.

Backstory...

Globurile de Aur sunt premii anuale acordate de "Asociatia presei internationale de la Hollywood", o organizatie cel putin ciudata ce reuneste in mare parte ziaristi americani... ce sunt afiliati unor publicatii din afara Statelor Unite.
Acest club select de vreo 100 de indivizi are reguli extrem de ciudate cu privire la cine este admis..., iar despre calitatea multora dintre "critici" se poate vorbi la nesfarsit. De asemenea grupul in cauza este supus la tot felul de tentatii din partea producatorilor si actorilor... de unde si nenumaratele zvonuri cu privire la favorurile financiare (si sexuale) ce au fost date de-a lungul timpurilor pentru un premiu.

Si totusi de ce.... Golden Globes rule, and the Oscars suck...

In primul rand deoarece nu sunt un miliard si unu de premii pentru tot felul de categorii ce nu intereseaza publicul obisnuit. Vedetele sunt intr-un cadru restrans, se relaxeaza, beau... mananca si orice se poate intampla si este posibil. Atmosfera nu e apasatoare si protocolara... ci dimpotriva, super OK!

Filmele bune, dar obscure sunt evitate si publicul spectator are parte si de premiile ce se acorda mult mai cunoscutelor seriale de televiziune.Filmele cu succes la public si apreciate de critica au de castigat in fata filmelor de arta ce sunt apreciate doar de specialisti. Publicul obisnuit are ce sa devoreze... an de an, pentru ca premiile sunt date de presa... si nu de critica.

Si acum Globurile de aur pentru film (nu prea ma intereseaza serialele).


Cel mai bun film / Drama: AVATAR

Nici o surpriza aici, generoasa campanie de promovare a superproductiei nu avea cum sa nu convinga pe ziaristi (si pe publicatiile lor). The Hurt Locker e preferatul meu urmat Up in the air si restul...

Cel mai bun film / Comedie /Muzical: The Hangover


Am vazut, am ras, mi-a placut... sunt de acord. 

Cel mai bun actor, actrita in rol principal  / Drama: Jeff Bridges - Crazy Heart, Sandra Bullock - The Blind Side

Alegeri surprinzatoare ce ma invita sa vad filmele in cauza.  

Cel mai bun actor, actrita in rol principal  / Comedie /Muzical: Robert Downey, Jr. - Sherlock Holmes, Meryl Streep - Julie & Julia 

Alegeri surprinzatoare ce ma invita sa vad filmele in cauza, dap... sunt in urma cu filmele anul asta. 

Cel mai bun actor, actrita in rol secundat: Christoph Waltz - Inglourious Basterds, Mo'Nique - Precious

Good call... doua roluri ce mi-au placut mult de tot!

Cel mai bun regizor:  James Cameron - Avatar

Poate unul dintre singurele premii pe care Avatar le merita cu adevarat, Cameron rules ca regizor... insa e infect ca scenaris.

Cel mai bun scenariu:  Jason Reitman, Sheldon Turner - Up in the Air

Corect... un scenariu foarte bine scris si inspirat din realitate... m-am regasit in aceasta poveste chiar daca statusul meu de "Corporate Road-Warrior" nu a acumulat destule mile astfel incat sa ma gasesc printre elite!.

Cea mai buna coloana sonora: Michael Giacchino - Up

Un film de animatie minunat, cu o coloana sonora ce contribuie asa cum trebuie la multele scene emotionante! Total de acord.

Cel mai bun cantec original: "The Weary Kind" - Crazy Heart

Surprize, surprize... sunt sigur ca Academia o sa fie de alta parere.

Cel mai bun film de animatie: UP

Nici o surpriza aici, unul dintre cele mai bune filme ale anului... Cel mai bun film de animatie fara nici o discutie!

Cel mai bun film strain: The White Ribbon • Germany

Toate filmele nominalizare la categoria celui mai bun film strain (atat aici cat si la Oscaruri) sunt filme de vazut, cateodata mult mai bune decat marea majoritate a filmelor americane din competitie. Alegerea HFPA a fost destul de grea... insa o consider una corecta pe baza informatiilor pe care le am pana acum (de abia astept sa vad aceste filme extrem de greu de obtinut).

Citeste tot articolul si Comentariile!

Oscar 2010, An Education -9/10

Un excelent film despre adolescenta, maturizare, scoala vietii, educatie si rolul femeii in anii 60 sau... povestea sofisticatei seductii  a unei tinere de 16 ani, de catre un barbat ce are de doua ori mai multi ani. O pelicula in care scenariul si prestatia stelara a genialei Carey Mulligan fac diferenta... si propulseaza acest film printre marile relevatii ale acestui an.

UK, 95 min.

Carey Mulligan este vedeta reala a acestui film, nu pentru ca e o starleta inchipuita, ci datrita felul in care isi joaca rolul  de care depinde in mod direct soarta filmului. Fara ea si fara prestatia ei stelara, poate ca "An Education" ar fi fost o drama deprimanta...trista, dureroasa, un cosmar absolut pentru orice spectator. Avem parte in schimb de un film romantic, extrem de comestibil... ce devine mediocru de abia in ultimele minute.

Carey Mulligan merita din punctul meu de vedere toate statuetele poleite cu aur oferite in acest an pentru cel mai bun rol feminin... cat si sansa unei cariere capabile sa ii valorifice asa cum trebuie talentul. Comparatiile cu Audrey Hepburn nu sunt deloc deplasate...

Daca filmul s-ar intampla in Romania anului 2010, povestea ar putea fi rezumata astfel:

"eleva olimpica (cu parinti pisalogi si comunisti) intalneste afacerist (smecher de Dorobanti) chipes cu masina bengoasa... ce o seduce subtil si sofisticat oferindu-i libertatea si gustul unei vieti (de pitzipoanca) si o face pe liceeanca sa aiba mari dubii cu privire la rolul educatiei in sansa de a duce o viata implinita si fericita"

Filmul ridica la fileu multe intrebari (cine pe cine manipuleaza de fapt, cu ce ne ajuta de fapt educatia... mai ales una ce nu raspunde prezentului, cat de mult ne puteam baza pe familie... in a ne tine departe de esecuri), insa face greseala sa raspunda sec la prea multe dintre aceste probleme intr-un final "american" ce pune sec capat povestii printr-o rezolvare curata si sterila a multora dintre aceste controverse...


O recomandare din inima... pentru un film cum rar se mai fac astazi.

Citeste tot articolul si Comentariile!