500 days of summer. (500 zile de vară) - 7/10

O comedie romantică inteligentă, inspirată şi originala (calităti cam inasociabile acestui gen de filme) făcută parcă... mai mult pentru jumătatea masculină a speciei umane. Altfel cu greu îmi pot explica... începutul prost şi plictisitor al filmului, abordarea interesantă dar unidirecţională a poveştii de dragoste, cât şi neliniaritatea uneori agasantă a felului în care aceasta este povestită.

USA, 95 min.

Tom e un idiot. Lui îi trebuie 500 de zile ca să înţeleagă diferenţa între aşteptări şi realitate (surprinsă foarte bine într-un moment cheie a filmului)... cât şi faptul că dragostea lui, oricât de mare, nu poate mişca munţii sau creea ceea ce e imposibil să existe. Din nefericire Tom nu este singur... pentru că nu există bărbat de pe lumea asta care să nu fi simţit ceea ce a simţit el... sau cazul şi mai nefericit... să nu se trezească toată viaţa din această amăgire.

Summer (vară) este acea fată: nu genul de paraşută Playboy... ci acea fată "normală", drăguţă, inteligentă cu spirit şi atitudine ce este capabilă să atragă atenţia tuturor fără a fi remarcabilă prin nimic anume. Pentru ea viaţa şi dragostea reprezintă chestii pragmatice, este stăpână pe existenţa ei... şi ea decide. Problema este că bărbaţii (Tom în acest caz) ajung să se înmoaie total în acest caz... să se îndrăgostească peste măsură şi să creadă că sentimentele lor pot dărâma grelele ziduri ce înconjoară un suflet pe care ei îl consideră rece şi pe care cred că pot să îl cucerească. Tom... la fel ca şi restul speciei masculine ajunsă în această situaţie e deja pe un drum plin de amăgiri... drum ce duce la grave suferinte... din dragoste.

Summer e sinceră de la început (necrezând nici o clipă în viitorul lor), dar Tom ignoră cu bună ştiinţă acest aspect. Asta ne face să nu o considerăm deloc o scorpie insensibilă ci să fim siguri că suferinţele lui Tom sunt o consecinţă normală a ochelarilor roz pe care acesta îi poartă. În realitate femeile sau bărbaţii ajunşi în situaţia de a fi implicaţi în relaţii în care nu cred cu adevărat fac şi ei greşeala de a minţi crezând că astfel produc fericire sau alină durerea... Noi bărbaţii ajungem să minţim mai des şi mai tot timpul... dar asta e o altă poveste şi un alt film.

500 zile de vară e o poveste romantică dar nu e o poveste de dragoste (aşa cum prea grijuliul narator are grijă să ne informeze încă de la început) căci povestea de dragoste începe de abia la finalul peliculei, insă este o poveste despre dragoste... o dragoste de evitat.

Il declar materie obligatorie de studiu... impofida defectelor evidente ce nu îl fac un film chiar atât de uşor de vizionat:

• excesul de neliniaritate face ca istorisirea să nu devină prea cursivă decât spre final atunci când totul prinde contur.
• numarul zilelor, deloc un reper... mai mult o idee proastă ce îl face pe scenarist să inventeze chestii care să umple golurile. Chestiile sunt deseori artificiale.
• personajele secundare ce nu există decât ca prezenţe bidimensionale pe lângă EL şi EA.
• începutul incredibil de lent, lipsit de ritm şi plictisitor... un anestezic perfect.

Noapte bună,
Dnz,

Citeste tot articolul si Comentariile!

Identity -8/10

O mică bijuterie de thriller horror. Un film plin de mister, suspans şi neprevăzut a cărui ultimă răsturnare de situaţie o să vă surprindă cu siguranţă.

USA, 91min

Pentru cam două treimi din film, "Identity" nu pare mare lucru: câţiva călători ghinionişti sunt blocaţi de o furtună teribilă într-un motel la naiba in praznic unde nu există semnal pe telefonul mobil iar recepţia radio nici atât.

Desigur că aceşti călători încep să sufere morţi care de care mai sângeroase... în stilul cel mai clişeu al celor mai slasher horror-uri. Un alt fir al poveştii înfăţişează în schimb decizia finală cu privire la condamnarea la moarte a unui criminal psihopat (ce se află pe drum) şi ne tot aşteptăm ca unul dintre călători să fie chiar acest criminal.

Din fericire... cam toate clişeele se termină aici, povestea începând să ofere surpriză după surpriză... si un final cum rar mai vezi.

Verdict final: atmosferă apăsătoare, incredibilă... un film deosebit plin de suspans... însă a cărui poveste este un pic prea mult întortocheată pentru a fi pe gustul tuturor. Poate fi pelicula horror psihologică a unui maraton de Halloween.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Zombieland -8/10

Zombieland nu e doar o comedie horror bună, e un film foarte bun, o producţie solidă plină de prospeţiune ce aduce puţină inovaţie şi nebunie comică în domeniul filmelor cu zombi.

USA, 88 min.

Zombieland este interesant, plin de actiune, sange (fara a fi gretos) şi foarte amuzant. În principiu o comedie reusită, un road-movie plasat intr-o lume în care apocalipsa e cauzată de un virus ce transformă oamenii în zombi (un zombi, doi zombi n.a.)

Personajele, povestea lor cât şi întâmplările de pe timpul drumului sunt toate extrem de distractive, scenariul parand sa aiba la baza ideea de joc video (subliniata extrem de bine de amuzantele reguli de supravietuire).

Marele minus al acestui film, de altfel extrem de reusit, este absenta unei atmosfere credibile de sfârşit de lume. Asta face ca extrem de puţine scene sa fie tensionate sau macar un pic infricosatoare. E mai mult un carnaval, un festival de macelarit zombi in care nu se simte deloc ca supravietuirea ar fi ceva extrem de dificil.

Cel mai grozav punct al filmului: apariţia stelară a lui Bill Murray!

Recomandare din suflet pentru toti fanii filmelor cu zombi!

Citeste tot articolul si Comentariile!

Paranormal activity - 8/10

Impofida amatorismului, bugetului minuscul şi a aparentei simplităţi a ideii, Paranormal activity se poate dovedi o experienţă extrem de puternică în condiţii favorabile. Altfel, doar curiozitatea te mai poate impinge să vezi până la capăt acest film ce pare să nu fie mai mult decât o înşiruire de filmuleţe numai bune pentru YouTube.

USA, 86 min.

Mă recunosc un sceptic. Realitatea ce mă îmconjoară are sens numai atunci când o analizezi logic, lucid şi rece. Asta face ca lumea în care cred că exist să fie o lume extraordinară, plină de provocări, întrebări ce aşteaptă răspunsuri, mistere fascinante ce apar de oriunde... însă o lume în care nu există necunoscutul, asbsurdul, inexplicabilul şi paranormalul.

De asta Paranormal Activity mi se pare doar un concept interesant, extrem de profitabil pentru autori... dar incapabil să mă înspăimânte. Dar sunt mulţi dintre voi cei pentru care paranormalul există, spiritele se manifestă, oamenii pot fi posedaţi... viitorul poate fi ghicit, cristalele au puteri nebănuite. Pentru voi  dar şi pentru cei care încă au dubii... filmul poate fi o experienţă şocantă.

Dacă aveţi o fire mai emoţională vă recomand clar să nu vedeţi acest film singuri şi noaptea. E posibil să nu mai vreţi să dormiţi până la răsărit. Şi asta nu se întâmpla neapărat deoarece filmul e teribil prin sperieturi... ci prin faptul că acţionează cu viclenie la adresa simţurilor ce devin foarte ascuţite şi suspicioase la adresa unor evenimente de altfel banale: pisica vecinului sărind de pe canapea, lătratul unui câine afara, petrecăreţii cu paşi grei de pe scara blocului...  toate astea vor deveni pentru voi elemente de paranormal capabile să vă sperie teribil.

Pe de altă parte chiar şi în compania unor prieteni cârcotaşi filmul e totuşi capabil să îţi dea o stare de nelinişte, una ce nu poate fi spălată decât de un film amuzant cu zombies :)).

Lăsând deoparte atmosfera de nota 13 a filmului, amatorismul producţie e dezamăgitor şi poate să îţi taie rapid cheful şi să te întrebi pentru ce îţi pierzi banii şi două ore din viaţă. Cei doi eroi sunt jucaţi neconvingător, isteric... ceva în genul producţiilor "tradaţi în dragoste" sau "sa te prezint părinţilor whatever".

Cu toate acestea filmul este foarte bun având în vedere bugetul resursele şi modul onorabil în care îşi execută originala idee... şi îl recomand cu plăcere.

Somn uşor.

Citeste tot articolul si Comentariile!

Saw VI -6/10

A şasea ediţiei a festivalului anual de "torture porn" SAW, e destul de comestibilă împofida subiectului expirat de foarte multă vreme.

SUA, 90 min.

După ce am evitat SAW 4 şi 5 în anii trecuti am decis să vad nr. 6 în cadrul unui mic marator de Halloween. Mă asteptam să nu înteleg mare lucru, însă surprinzător povestea se leagă destul de mult de începuturile seriei (plus destul flashbackuri de lămurire) ca să mai conteze nevizionarea câtorva filme din serie.

Punctele foare slabe ale filmului sunt desigur... aceleaşi şi aceleaşi încercări sângeroase şi monotonia unei poveşti ce tot se târâie de vreo 6 ani de zile.

Partea grozavă e că există elemente surprinzătoare în scenariu şi un final neaşteptat...  şi în plus oamenii supuşi chinurilor sunt cei mai detestabili oameni în momentul de faţa: cei care lucrează în finanţe şi administrarea sistemului de sănătate.

Paradoxal şi îngrijorător, în acelaşi timp, e că îţi doreşti cu adevărat moartea în chinuri groaznice a respectivilor "cămătari" sau administratori de asigurări... ceea ce nu ştiu dacă e atât de anormal având în vedere că vremuri grele de astăzi sunt responsabilitatea unor astfel de lacomi.

Am auzit că o să fie şi un SAW VII la anul. Sper să fie cu politicieni!

Citeste tot articolul si Comentariile!