Dreamgirls (Dreamgirls) - 9/10

"Filmul este pur si simplu extraordinar atunci cand muzica curge dar devine banal, superficial si cu iz de telenovela in mai tot restul timpului"

USA/ Engleza/ min 131

Synopsis aici

Cred ca majoritatea celor care au auzit de acest film, o sa zica imediat Beyoncé... ei uite ca altcineva straluceste cu adevarat aici. Jennifer Hudson a castigat acum ceva vreme American Idiot (ahh nu m-am putut abtine... Idol), si ca sa vezi chestie, de fiecare data cand ea canta... filmul asta pare ca vine de pe alta planeta. Iar pesonajul caruia ii da viata (Effie) este probabil singurul care are destula substanta si adancime pentru a avea sanse sa castige vre-un premiu mare!.

Cum am mai spus, partile muzicale sunt sarea si piperul filmului, in rest avem un fel de poveste despre cum functioneaza industria muzicala, ceva chestii legate de felul in care faima, succesul si banii te transforma, si cateva referinte la lupta afro-americanilor pentru drepturi si egalitate... chiar si in muzica.

Momente deosebite:

1. Eddie Murphy te ia prin surprindere si ai putea sa bagi mana in foc ca el e un actor adevarat.

2. Varianta alba a cantecului „Cadillac Car”.

Subtitrare aici

Citeste tot articolul si Comentariile!

(2005) Sir! No Sir! - 8/10

"Un documentar interesant despre felul in care minciunile si ororile Razboiului din Vietnam, au dus la o stare de revolta si nemultumire generala in randurile armatei americane. Insa povestea e privita doar dintr-un singur unghi... si lipsita de orice fel de obiectivitate. "

USA/ Engleza/ min 85

Inceputul anilor 70, au fost un puternic moment de convulsie in societatea americana, miscarea pentru drepturile civile, Razboiul din Vietnam, scandalurile politice, toate au pus sub indoiala ideile din spatele visului american si au insamantat indoiala asupra deciziilor luate de catre oricine se afla intr-o functie cu rol de decizie.

Sir! No Sir!, descrie foarte bine aceasta perioada, chiar daca asculta doar punctul de vedere al celor ce au stat in centrul miscarilor sociale ale perioadei. Insa aceasta metoda extrem de partinitoare prin care se relateaza evenimentele... stirbeste mult din credibilitatea mesajului ce se vrea a fi transmis.

Un documentar ce trebuie urmarit de toti cei care urmaresc cu atentie situatia din Irak si Afganistan, asemanarile dar si deosebirile dintre situatia din anii `70 si lumea de astazi o sa iti deschida bine ochii!

"If you ever wanted to end a War, you need!!! to know this story"

Citeste tot articolul si Comentariile!

Blood Diamond (Diamantul sangeriu) - 7/10

"Incearca sa fie un film cu un mesaj politic, insa esueaza spectaculos intr-un excelent fim de actiune. "

USA/ Engleza/ min 138

Synopsis aici

Filmul asta e capabil sa dezamageasca pe oricine. Cei care asteapta la un thriller dinamic si plin de actiune, o sa se sature pana peste cap de prelegerea „politically correct”, iar cei care dimpotriva se asteapta la un film cu mesaj substantial, capabil sa impresioneze si sa mobilizeze o sa fie in mod sigur dezgustati de maniera extrem de brutala si calculata prin care acest film esueaza in mod voit in a transmite o idee relativ simpla.

Reteta e urmatoarea: se ia „Lord of War” si „The Constant Gardner”, adaugam putin din imaginea apocaliptica din „Hotel Rwanda” se agita bine. Se plaseaza totul intr-un alt iad african (Sierra Leone de data asta)... si pentru ca totul sa nu cada rau la stomac se adauga putina „magie” Hollywood-iana care sa tempereze tonul „exploziv” si care pune capac povestii printr-un final cretin.

Rezultatul e un film ce se axeaza pe cautarea unui diamant si pe evolutia povestii de dragoste dintre personajele interpretate de Leonardo DiCaprio si Jennifer Connelly, si in care pe fundal... vreo cateva sute de africani se intersecteaza in mod fatal cu gloante si macete.

Rezultatul e un alt fel de imagine gen „copii cu burtile umflate si bazaiti de muste”. Te socheaza succesiv pana cand te desensibilizeaza total si ajungi sa crezi si tu ca toate macelele de pe continentul negru sunt „chestii africane ce se intampla mai tot timpul”.

Si pentru ca nu pot vorbi doar de partile negative... o sa sintetizez nota de 7 asa: aduce in constiinta oamenilor ceea ce s-a intamplat in Sierra Leone (si asta e bine, pentru ca rar vezi in jurnalele de stiri de pe la noi... asa ceva); descrie foarte bine epopeea copiilor-soldati; intr-un final Leonardo DiCaprio nu mai „sucks big time”; iar per total filmul e dinamic si curge bine.

Subtitrare aici

Citeste tot articolul si Comentariile!

Pan's Labyrinth / El Laberinto del Fauno (Labirintul lui Pan) - 9/10

"O poveste cu zane si printese pentru cei mari, poate cel mai violent film de arta din istorie, dovada vie ca europenii sunt capabili de a realiza un horror clasic blood&gore si nu in ultimul rand demonstratia ca poti face un film extraordinar, plin de efecte speciale cu doar 5 milioane de dolari "

Spania, Mexic, USA/Spaniola/ min 119

Synopsis aici

De data asta mi-am gasit nasul, un film ce nu a semanat deloc cu ceea ce ma asteptam de la el dar care pana la urma a reusit sa ma convinga ca isi merita cu adevarat cronicile entuziaste.

Si pentru ca este vorba de un film european, povestea este supusa interpretarilor. Parerea mea este urmatoarea:

In Spania anului 1944 traieste Ofelia, o fetita visatoare, ce este fortata sa paraseasca orasul si ajunge intr-o marginala regiune montana din nordul tarii, acolo unde este pusa brutal in contact cu realitatea barbara a unei operatiuni sangeroase de eliminare a rebelilor ( ce se opun regimului fascist al lui Franco), operatiune condusa cu un incredibil sadism de noul sau tata adoptiv. Din cartile pline cu povesti in care isi gaseste refugiul se naste o incredibila lume a fantasticului ce se impleteste nefericit peste cosmarul vietii de zi cu zi.

Labirintul lui Pan este un film aflat la rascrucea genurilor... e o superba poveste nerecomandata minorilor, e plin de momente specifice filmului de actiune iar la capitolul sange, cadavre si imagini socante depaseste cu mult peliculele jenante produse la Hollywood.

Ce sa mai zic de atmosfera aproape de cosmar, de frumusetea vizuala aproape ireala a unor scene sau de regia si distributia superba.

Cu toate acestea, evolutia aproape schiopatand din prima jumatate si anumite momente de stangacie si neconcordanta in deciziile luate de Ofelia (ceva in neregula prin scenariu) ma fac sa ma opresc deocamdata la 9/10. Insa daca filmul o sa reziste trecerii timpului si o sa placa si unui public mai larg... o sa revin asupra deciziei.

P.s. Cand spun ca acest film e nerecomandat minorilor ... nu glumesc. Asta e un film capabil sa iti termine rapid copilaria. De altfel si cei cu stomacul sensibil sa se abtina de la vizionare si de la comentarii.

Subtitrare aici

Citeste tot articolul si Comentariile!

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (The Way I Spent the End of the World) vs. Hirtia va fi albastra (The Paper will be Blue)

Proaspat aderat si asteptand intregrarea, Danezia se hotaraste ca noul an nu poate incepe decat prin tocarea marunta a doua filme romanesti. Trebuie sa va pregatiti... lucrurile vor deveni urate, nu de alta dar intram in lumea celor care au alungat lumea din cinematografe.

(Nota! Parerile de mai jos sunt mai mult decat subiective..., no biatching allowed)

1. Sfarsitul lumii (propunerea Romaniei pentru Oscar)

"Catalin Mitulescu priveste cu atata melancolie trecutul si se implica atat de personal in aceasta poveste incat filmul derapeaza rapid intr-o incoerenta masina de batut campii"

Romania/Romana/ min 110

Synopsis aici

Pur si simplu filmul asta nu mi-a placut, si faptul ca a reusit sa ma adoarma pe la jumatate nu poate compensa o foarte credibila Dorothea Petre (Eva), si nici toate premiile de pe lume.

Si pentru ca acest film este in definitiv unul bun, mi-am permis sa il analizez dupa criteriile pe care de obicei le aplic filmelor straine. (asa ca sasele ala, e o nota cu adevarat buna pentru un film romanesc).

Puncte forte: atmosfera, faptul ca te duce rapid pe strada amintirilor, Dorothea Petre.

Nu mi-a placut: faptul ca mare parte din film trebuia sa ramana pe podea la montaj; Bucurestiul periferic cu care pur si simplu nu te poti indentifica (sau cel putin aia 20 de milioane de „provinciali”); absenta oricarui dram de coerenta al povestii (nu poti localiza exact inceputul sau sfarsitul si nici macar intelege despre ce naiba e vorba); enervantul acordeon/tambal ce tinde sa devina o tembela si universala coloana sonora a filmelor romanesti, momentele jenante in care Romania de astazi se infiltreaza vizibil in visul lui Mitulescu.

Cu toate acestea, prevad un viitor mare pentru acest regizor. Pentru un lung-metraj de debut „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” se desprinde de intunecimea trecutului prin lungi pasaje de luminoasa poezie vizuala.

2 Hartia albastra

„Filmul asta putea sa fie mare..., mare de tot. Pacat de uriasa lipsa de curaj a lui Radu Munteanu ce nu da deloc adancime sau dramatism unei povesti ce trebuia spusa mult mai bine decat atat”

Romania/Romana/ min 95

Synopsis aici

Exista o imagine de la revolutie care a reusit sa lase adanci urme pe subconstientul meu, iar in acel cosmar sunt cateva ABI-uri distruse de armata si vandalizate de gloata idioata ce cauta sa se razbune pe inexistentii teroristi, gloata ce isi canalizeaza furia salbatica pe cadavrele unor tineri nevinovati. Acum militienii, soldatii si gloata sunt eroi ai revolutiei, unii in sicrie iar altii cu certificate.

Poate ca de asta e vorba in acest film, insa sincer nu se observa. In schimb avem parte de explorarea intensa, plina de actiune si cu puternice accente comice a unei nopti nebune aflate sub semnul confuziei. Si pentru o mare parte a filmului, poti sa traiesti din nou revolutia si sa intelegi cu adevarat despre ce a fost vorba acolo.

Insa regret nespus ca Radu Munteanu nu a avut „cojones” si s-a oprit exact atunci cand trebuia sa arate cu degetul. El lasa destule indicii... insa acestea pot fi asamblate dupa urechea fiecarui spectator ... sau chiar ignorate.

Si in loc de un tur de forta final, ultima treime a filmului se taraieste in superficial si plictisitor. Poate ca spectatorii ar fi vrut totusi sa isi confrunte cosmarurile... si nu sa adoarma pe scaune!

In rezumat, ambele filme prezentate la TV in seara zilei de 22 decembrie 2006, sunt filme cu mult peste nivelul cinematografiei romanesti... din toate timpurile. Insa amandoua sufera de cate o eroare fatala, primul bate campii fara nici o limita, al doilea e lipsit total de curaj. Cred ca data viitoare va fi mai bine.

P.S. Inteleg motivele pentru care „Sfarsitul lumii” e propunerea Romaniei pentru Oscar, in definitiv filmul arata bine si are si cateva premii, asta nu ma impiedica sa garantez ca pelicula asta nu are nici cea mai mica sansa la nominalizare.

Nu inteleg motivul pentru care filmul lui Porumboiu (care din intamplare nu e marcat de nici un defect fundamental si are si ritm, umor si dinamism, pe langa o interesanta filozofie si o incontestabila valoare universala) nu a fost bagat in seama pentru nominalizare. De fapt exista o explicatie, brontozaurii de la CNC nu ar fi recunoscut nici in ruptul capului ca cel mai bun film romanesc al anului... nu a fost finantat de catre ei. Inca o ocazie pierduta din orgolii tampite.

Citeste tot articolul si Comentariile!