30 mai, 2010

EUROVISION 2010 (cronica TV)

WOW... locul 3, ai nostrii au fost buni!
Am fost dezamagit in timpul interpretarii deoarece Ovi a fost crispat la inceput si era cat pe aci sa rupa vraja... dar Paula Seling s-a dovedit a fi super si ne-a dus dincolo de momentul dificil. Intre "zeitele" Eurovisionului doar ea a dovedit ca poate sa magnetizeze in mod real publicul. Asa am avut parte de voturile traditionale, iar Ovi si-a spalat pacatele pana la finalul cantecului aducand  voturi din tari ce nu au votat niciodata pentru Romania.

Daca mergea un pic mai bine interpretarea din finala si nu nimeream in urma viitorului hit al francezilor, am fi putut spera cu usurinta la locul 2. Locul 1 era rezervat de multa vreme de Germania... insa interpreta "satelitului" a reusit sa ma enerveze la final fiind prea emo-fake. A castigat pe merit, stia de multa vreme ca e favorita asa ca nu avea rost vrajeala de la final...

Despre transmisie... Leonard Miron a fost OK! A inteles exact cum trebuie sa fie o transmisie de Eurovision, distractiva, fara a lua lucrurile prea in serios... "tongue in cheek"... insa in acelasi timp bine informat, bun cunoscator in ale Eurovisionului (reguli, aliante intre tari etc!) TE VREM SI LA ANUL!!! (poate de unul singur)

Geanina Corondan, CATASTROFA... pata de culoare patetica a transmisie, un factor perturbator si pentru Leonard ce nu a reusit sa inteleaga ca Spania avea sa cante din nou. Domnisoara a venit ca din plop la transmisie fara sa stie mare lucru despre ce se intampla si cu ce se mananca in marele show...Prezenta ei a fost inutila, a daunat grav transmisiei si ar fi de dorit sa nu mai apara dandu-si cu parerea acolo unde e clar ca nu se pricepe.

Leonard Miron are in schimb sansa de a putea da romanilor sansa de a vedea Eurovisionul in cel mai pur stil britanic si doar datorita lui anul acesta am reusit sa trec mai usor peste retragerea lui sir Terry Wogan. Multumesc Leonard.. ai facut show adevarat! TVR-ul si-a gasit omul pentru Eurovision.

Oare avem bafta si la Oscaruri de cineva capabil sa duca la capat o asemenea provocare?

Citeste tot articolul si Comentariile!

29 mai, 2010

Iron Man 2 -7/10

O continuare rezonabil de buna, ce sacrifica imaginatia, prospetimea si inovatiile din filmul anterior pe altarul comercial al efectelor speciale cu duiumul. E interesant, dinamic si distractiv insa un "no-brainer"... salvat doar de la mediocritate doar de talentul lui Robert Downey Jr.
USA, Engleza; 124 min

Din pacate filmul nu ofera mai mult decat ceea ce am rezumat mai sus... doua doze lungi de efecte speciale: Monaco si mult prea imposibilul final + plus un Tony Stark a carui megalomanie depaseste granitele marii expozitii pe care o organizeaza Stark industries.

In rest multe persoaneje noi si incomplet explicate, o groaza de referinte la urmatoarea superproductie "din teava"... The Avengers si o exagerare completa a capacitatilor costumului de super-erou (si a limitarilor fizice a celui din interiorul sau) ce transfera treptat impresia despre toata cafteala mecanizata de pe ecran de la sublim catre ridicol...

Mi-au placut in schimb aluzia fina a prezentarilor corporatiste ce il plaseaza pe Tony Stark in zona cool, gen Steve Jobs si Apple..., corporatii a caror religie e inovatia, si care au consumatori fanatici, ce sunt capabili sa venereze un CEO ca pe un star rock, in timp ce cei de la Hammer industries se aseamana prin prezentari si meteode de operare aproape de giganci corporatisti cu picioare de lut (gen Microsoft sau IBM)

Citeste tot articolul si Comentariile!

10 mai, 2010

Capitalism: A Love Story -8/10

Desi unele relevatii din acest documentar o sa te faca sa fierbi de furie, excesul de sentimentalism si... deficitul de logica saboteaza per total incercarea lui Michael Moore de a ne arata cat de imoral este capitalismul. Chiar daca am inceput parca sa ne saturam de acelasi scamatorii ale lui Moore... nu putem totusi sa nu ii dam dreptate: capitalism = lacomie.
USA, Engleza 127min.

Se spune despre capitalism ca este cel mai prost sistem care functioneza... insa din pacate evenimentele recente ne arata ca am ajuns aproape de fundul sacului si aici... si ca deficitul de moralitate al capitalismului contemporan poate sa il treaca cat de curand in istorie... alaturi de Sclavagism, Feudalism, Comunism, Fascism, Socialism... si restul ISM-urilor ce s-au rezumat doar la a favoriza pe unii... cu costul suferintei si exploatarii majoritatii.

Michael Moore se chinuie greu de tot... sa ne explice ca nu trebuie sa ne putem prea multe sperante in Capitalism. Nu e sistem economic in care sa pornim avem sanse egale... sau macar sa avem dreptul la fericire, chestiile astea sunt rezervate pentru cei ce se nasc cu bani ii mostenesc sau isi doresc sa faca fara prea multe scrupule... si ca povestile de success "de la zdrente la bogatii" sunt doar povesti.

Documentarul e admirabil atunci cand ne deschide ochii asupra pericolelor "externalizarii" unor anumite servicii ale statului: justitia (sa vedeti numai cum e facuta de o firma privata), sanatatea (imposibilitatea americanilor de a plati ipotecile poate fi motivata de cretinul sistem de sanatate privat descris atat de bine in Sicko), si ne arata cat de cinice sunt companiile si bancile in relatia cu noi: asigurarile pentru "tarani" ii fac sa iasa in castig in cazul decesului nostru (oare nu il si urmaresc cu programele de lucru extinse, orele suplimentare neplatite si targeturile tot mai mari?) insa cel mai mult m-au impresionat referintele la istorie si mai ales la ideile incredibil de avansate ale lui Roosvelt, ce in timpul celui de-al doilea razboi mondial nu isi propunea cine stie ce utopie... ci o societate normala... una a bunului simt.

Moore nu vede totusi o alternativa in Socialism, si eu unul nu vad una nici in economiile socialiste de piata (modelul European). Cand statul se "ingrasa" inventand reguli, comisii si agentii doar pentru a mari numarul functionarilor plimbatori de hartii si emitatori de avize pe baza de hartii... colapsul este inevitabil. Pacatul e ca atunci cand se iau masuri... se taie cretin in carne vie. Doar functionarimea fara rost ar trebui pedepsita, nu si serviciile sociale: Sanatate, Invatamant, Politie...

Aici vine esecul "curbelor de sacrificiu" ce ni se propun astazi: fara o debirocratizare, fara o curatare a administratiei... fara a elimina umilinta si spaga in relatia noastra cu "institutiile statului" nu poti sa speri vreodata ca economia reala isi va reveni.

Privind euforia din aceasta primavara (cu actiunile la valori superioare celor de dinainte de criza) cu zvonuri ca "totul va creste" nu imi venea sa cred ca o criza putea sa treaca inainte de rezolvarea problemelor fundamentale ce au dus la ea... insa totul nu a fost decat un frumos balon de sapun, un "bull trap"... preambulul pentru reala criza, cea care ne va duce spre adevaratul fund al sacului: Panica, disperare, resemnare...

La fel cum a descoperit si Ungaria, problemele economice din interior nu o sa fie niciodata cauzate de conjuncturi externe ci de propriile pacate. Si aici in contrazic pe Moore... lacomia si imoralitatea ce stau la bazele capitalismul sunt de fapt singurele forte ce pot rezolva o situatie fara iesire... asa cum este cea in care ne gasim.

De alfel superficialitatea expunerii lui Moore, excesul de sentimenalism (cred totusi ca emotiile lui sunt sincere) cat si deja obositele gaguri ce au in prin plan paznicii de pe la diverse institutii fac ca relevanta acestui documentar sa fie destul de limitata. Pana la urma deciziile economice reale se fac urmarind logica si nu sentimentele. Problema e ca bogatii lumii au uitat ca e nevoie si de o minima moralitate in ecuatie...

Citeste tot articolul si Comentariile!
 
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License.