27 iulie, 2009

Breaking! H1N1 reloaded CF = 1.466 %

Umbla vorba prin interneti... ca in Mexic a inceput al doilea val al epidemiei de gripa "porcina".

Deocamdata putinele date preliminare par sa indice ca ipoteza protrivit careia tulpina evoluata va fi mult mai bine adaptata conditiilor din organismul uman.

Sa il citam de exemplu pe nenea asta ce la randul sau citeaza vreo doua ziare din America latina, ce par la randul lor sa isi bazeze afirmatiile pe declaratii ale unor persoane cat se poate de serioase. (scuzati traducerea urmatoare)

Epidemideologul Hugo López Gateli, unul dintre directorii Centrului National pentru Supraveghere Epidemiologica este citat spunand ca numarul de cazuri in Chiapas "a explodat," pana la punctul in care in mai putin de trei luni numarul de cazuri a crescut de 5 ori. O evolutie asemanatoare a epidemiei a fost observata atat in Yucatán (crestere de la 683 la 1,906 cazuri) cat şi în Mexico City (2,161 noi cazuri) în ultimele saptamani.

Extrem de ingrijoratoare mi se pare revenirea virusului intr-o tara in care ne-am astepta ca majoritatea populatiei sa fi intrat deja in contact cu acesta (domolire a epidemiei), mai ales in conditii de temperaturi ridicate şi în afara sezonului scolar (conditii deloc propice raspandirii virusului).

La aceasta observatie se mai adauga si numarul mare de decese, raportat la numarul de noi cazuri (10 din 683)

Rata fatalitatilor de 1.5% pentru noua versiune de gripa porcina, nu mai face deloc distractiv jocul de-a ruleta ruseasca cu care o sa ne confruntam cu totii in urmatoarele luni.

Citeste tot articolul si Comentariile!

19 iulie, 2009

Oscar 2010, The Hurt Locker -9/10

Fără a se incurca în polemici politice, "The Hurt Locker" este o capodoperă instant... un film despre războiul din Irak, plin de acţiune şi suspans non-stop... ce desenează cu atenţie imaginea iadului pe pământ: Bagdad.
In ziua de astăzi filme cu Chihuahua, poliţişti de mall, masini ce se transformă în megaroboti şi tot felul de alte tâmpenii... sunt promovate non stop şi oferite în toate cinematografele în timp ce filmele dincolo de bune... bestiale se pot găsi doar pe internet.
Pentru Hurt Locker de exemplu... nu există nici o intenţie a distribuirii în România, poate cu excepţia (destul de probabilă) a căştigării de către acest film a multor premii importante (eu îl văd la Oscar).

Povestea pe scurt:

Auzim aproape in fiecare zi la ştiri: "un atentat cu bombă a omorât zeci de oameni în Irak"; "soldat român rănit în urma exploziei unui dispozitiv exploziv improvizat" etc... însă astfel de stiri ar fi şi mai dese... şi ar prezenta detalii şi mai săngeroase dacă nu ar exista trupele de genişti.

Pentru o astfel de echipă, motivele pentru care se află în Irak nu mai contează, trebuie să dezamorseze în fiecare zi dispozitive plantate de oameni a căror acţiuni sunt diabolice, lipsite de orice justificare... şi dincolo de toate, încearcă să scape cu viată dintr-un iad urban fierbinte în care totul e nisip... sau are culoarea nisipului.

Suspansul domneşte la fiecare pas... odată cu descoperirea fiecarei bombe mai ales că noul membru al echipei de genişti James (Anthony Mackie ce din partea mea are o nominalizare la Oscar) pare să depăşească realitatea cruntă a războiului printr-o dependenţă de adrenalină (“War is a drug.”) ce îl impinge să îşi asume riscuri aparent inutile... dar logice şi explicabile. Riscuri ce nu de multe ori sunt cea mai bună solutie.

James găseşte în dezamorsarea bombelor, arta pentru care trăieşte spre deosebire de echipa sa de suport (condusă de total opusul - domnul reguli - Sgt. Sanborn) ce nu îâi doreşte decât să scape cu viaţă.

Rezultatul e un film ce defineşte Irakul înainte de încheierea propriuzisă a războiului, o peliculă ce crează scene puternice si memorabile capabile să se alăture panteonului marilor scene din filmele de război.

O recomandare din inimă! Un super-film

Citeste tot articolul si Comentariile!

Gran Torino - 7/10

Dincolo de a fi o constuctie subtilă, realizată elegant... Gran Torino e un film cu destule neajunsuri ce se bazează aproape exclusiv pe talentul de o constanţă impresionantă a lui Clint Eastwood. Rezultatul final e o peliculă puternică, plină de momente spumoase de umor.
Pentru cine nu întelege ideea în sine a filmului, umorul rasial al filmului poate părea prea de tot... iar referirile la asiatici sunt atat de diversificate si usturatoare încat par sa fie iesite dintr-un studiu detaliat de limbaj urban ce a surprins cele mai hazlii insulte. Momentele comice ale filmului se bazează in proportie covarsitoare pe umor si situatii in care abunda insultele... si pare o minune faptul ca Eastwood in postura de regizor si actor nu sare deloc calul si ne face sa ne simtim destul de confortabil astfel incat sa putem rade.

Un singur aspect pare tras de par... si acela e relatia (şi discutiile) dintre Walt şi frizerul Martin... , iar scena in care ei ii demonstreaza lui Tao cum vorbesc barbatii e artificială si scartaie din toate incheieturile la capitolul credibilitate.

Dincolo de umorul rasial, regia cam teapana şi jocul de umplutură al majoritatii distributiei... Clint Eastwood actorul, duce cu succes mesajul puternic al filmului, si ne propune posibilitatea unui final de carieră cat se poate de reusit, printr-o peliculă ce nu îţi poate lăsa la final decât o foarte bună impresie.

P.S.Despre final... pe mine unul nu m-a surprins, mai ales că intregul film trăge in acea directie. Pe multi... lipsa unei ultime lupte o sa ii dezamageasca si o sa ii intristeze... chiar daca rezolvarea finala este cea mai chibzuită, si completeaza corect atât viaţa lui Walt dar şi multele intrebări şi dileme morale ale filmului.

Citeste tot articolul si Comentariile!

In premiera...bloghez si vara :D

Pentru prima oara in cei 3 ani si ceva ai acestui blog... o sa postez si in timpul verii.

Sper sa am mai mult timp de postat, si ca lucrurile o sa mearga mai bine fara lunga intrerupere din timpul verii...

Citeste tot articolul si Comentariile!

08 iulie, 2009

Ziua 3

- dimineata Palatul Regal, vizitat la interior cu toate salile, plus colectiile de arta. Cateva camere sunt impresionante, pe altele arhitectii de acum cateva secole au reusit sa le decoreze de un prost gust ingrozitor.... mai ales cele cu tema asiatica.

- amiaza corporate issues

- restul zilei spre seara si pana la miezul noptii... o calatorie spre un parc eolian, ceva training, cina in echipa intr-un satuc undeva nicaieri. Mancare traditional, totul super.

Ajuns in camera tarziu, rupt de oboseala... ma pun sa ma culc.
All ok!

Citeste tot articolul si Comentariile!

07 iulie, 2009

¿Dónde está la (insert whatever)? Madrid ziua 2

Scuze, de data asta nu am poze... am ajuns foarte tarziu in camera si maine o sa fie o zi lunga la birou.

Cine stie... poate ca o sa fie atat de lunga si plictisitoare incat o sa am timp si de o postare cu poze.

Schita:

1. trezit, mic dejun, cautat supermarket, gasit, cumparat haine adaptate celor 40 de grade de pe aici (am venit cu costum, un triliard de camasi, blugi... etc)

2. plecat pe la 1 spre centrul orasului, la teleferic se facea siesta asa ca am trecut la planul 2 - abonament de o zi la metrou si multa foiala pe trenuri:

-Santiago Bernabeu, lumea sta la coada in soare pentru prezentarea lui Cristiano Ronaldo (ce are loc peste vreo 8 ore)

-tunurile inclinate de Puerta Europa
-telefericul intr-un final si o calatorie dus intors spre "Casa de Campo" peisaje... poze multe.
-Plaza de Spania, WOW!
-innapoi la hotel... dus, papica, 30m de somnic.

3. Cu gandul de a ajunge la zooMadrid, schimb unspe metrouri insa nu ai ce sa ii faci... ajung la 19:00, parcul se inchide la 20:00 dar nu pot sa intru...

Plan B... Parcul de distrctii alaturat, deschis pana la ora 24:00

Bilet intreg, si profitand de faptul ca aproape tot orasul e la stadion (Bernabeul a fost plin) dau 10 ani innapoi si ma dau in toate chestiile de pe acolo.

M-am distrat copios...

4. Intoarcere pe la Principe Pio, si metrou scurt spre Opera, Plaza Major (reusesc sa fac poze de data asta) si astept metroul jumatate de ora in Sol (am fost tare bucuros cand a venit).

Las Palatul regal pentru o alta seara...

In rezumat totul e bine, sunt bine... ma simt foarte bine!

Ola!

Citeste tot articolul si Comentariile!

06 iulie, 2009

To za airport... Iasi-Bucuresti-Madrid

Din pacate nu am mai vazut nici un film in ultima vreme... busy pana peste cap. Din fericire dupa munca si rasplata.

Corporate travel :)

Atentie, postare lunga plina de poze ce se va incarca ca naiba... rabdare!

Asa cum ne-am obisnuit, limba romana va fi supusa din nou unor vrajnice siluiri... orice comentarii pe aceasta tema sunt inutile.

ATR-ul 42 parcat in Aeroportul din Iasi, prinde viata la rasarit de soare

Convectie matinala deasurpra Carpatilor de Curbura... am facut destul de putine poze, lumina proasta... geamurile murdare si zborul a ajuns cu 25 de minute mai devreme.
Morisca ATR-ului ce face o harmalaie ingrozitoare. Pe de alta parte trebuie sa ma recunosc impresionat de cat de rapid si frumos s-a miscat avionasul. 40 de minute Iasi-Bucuresti... dimineata, 0 turbulente, nu a tremurat nici macar la aterizare. Pilotul ne-a asezat pe pista ca pe o perna cu puf... aterizare perfecta fara emotii, nu a aplaudat nimeni.

Otopeni, venind de pe ruta interna am sarit coada la check in si am avut timp de cascat gura prin aeroport. Arata decent... pentru un aeroport ce nu e hub international important. Pacat.
La un moment dat am gasit si o priza si mi-am incarcat serios telefonul (stiam ca am poze de facut)Boeingul 737-800 (destul de nou si dragut), ultimele pregatiri. Descopar ulterior ca am bilet la culoar... dar din fericire ultimele doua randuri sunt libere. Ma infiletez la geam si torn un milion de poze si filmulete. In mare:
Dunarea albastra?... neah... tulbure. Portile de fier (II probabil) deverseaza la greu, viitura vine si mai mare dinspre Ungaria.
O imagine pentru lighioane si brontozauri... convectie deasurpa unui strat de inversiune (undeva prin Serbia)
Geography failed... relief carstic in Dalmatia (Croatia).
Valencia...
Eoliene... multe de tot...

Zbor interesant, ceva turbulente, vreme foarte buna pentru poze... mancare mediocra, film pe avion ceva cu Chirita. Nu aveam cum sa scap de taramul magic al Vasluiului nici macar deasupra Mediteranei.

Avionul a tremurat serios la aterizare si s-a leganat bine pe pista (a aterizat cu fiecare roata in parte... si apoi si pe o parte... calatorii au rasuflat usurati si au aplaudat faptele de vitejie ale capitanului)

AEROPORTUL BARAJAS
Arhitectura este dementiala... mi-a placut deosebit de mult. Cred ca se merita sa vii la Madrid doar pentru Terminalul 4 (T4). Transferul intre terminale se face cu un monorail subteran automat...

am avut in minte "The machine stops"...
O valiza singuratica... nu era a mea, am mai avut de asteptat jumatate de ora.
Fumatorii stau in tarcul verde din dreapta, frustrare dubla... nu numai ca iti astepti bagajul cu emotii, dar mai stai si la expozitie :)
Metroul Madrilean... reteaua este superba... statiile foarte dese, plus trenuri subterane care fac legatura cu periferiile (cercanias).
Primul contact cu Metroul a fost destul de stangaci, masinaria de bilete nu accepta decat carduri spaniole si hartii de la 50E in jos, eu nu aveam de nici unele.

In plus... meniul cretinel (cate persoane te insotesc..., daca calatoresti singur trebuie sa tastezi 1... adica te insoteste o persoana - TU)

Dupa aventuri si localizat hotelul in miezul zilei la un milion de grade, am intrat in "safety mode", aveam nevoie de un dus, imi era foame si picam de somn...

Dupa 4 ore.... fresh si pregatit sa simt pulsul orasului
Dupa un binemeritat somn de refacere... am iesit la o mica plimbare ce s-a dovedit un picut cam lunga... prima oprire Atocha (prin simplificare Gara de Nord de pe la ei). Diferentele nu se mai merita discutate.


Un urs... ahhh... fals...impaiat cu blana ecologica pe schelet original... whatever... oricum interesanta ideea.
Din pacate exista control de securitate ca la aeroport in Atocha (ca urmare a atentatelor) asa ca nu m-am putut apropia de trenuri. Din fericire am avut momentul de zen pe pasarela de deasupra: trenuri de mare viteza... pendulare ce ar putea circula foarte bine si pe reteaua de cai ferate de la noi (daca ar fi reparate acolo unde ne doare... restrictii de 30km/h, macaze de 5 km/h)
Plimbare prin El Retiro, fara borduri si alei pavate. Nisip si iarba... curatel, nimic spectaculor. "Baltile" in schimb sunt pline de viata.

In parc la Estanque... plin de lume si de muzica.

Puerta de Alcala, prin simplificare si pentru a evita o poveste lunga sa il consideram echivalent arcului de triumf...
Nu e vorba de imaginea romaniei in lume, ci de o campanie foarte interesanta in folosul copiilor afectati de sindromul Down. Pe un afis alaturat era Gandhi...

Tot respectul pentru Nadia Comaneci... ea si cei cativa alti romani cu adevarat valorosi conteaza mai mult decat toti manelarii, boschetarii si cersetorii ce ne reprezinta cu atat succes in Europa.
Palatul comunicatiilor... am facut un milion de poze la cladirea asta. Nu stiu de ce dar imi aduce vag aminte de Palatul culturii de prin dulcele targ. Terminat in 1917.
Sper sa apuc sa vad si in romania banda speciala pentru taxiuri, autobuze si motociclete... sper...
"Fuente de Neptuno" si in spate hotelul NH Prado... de obicei compania are o slabiciune pentru NH, insa sunt sigur ca un hotel in buricul targului ar fi fost exorbitant. No problem... nu moare nimeni pentru 4 statii de metrou.
La noi porcii stau intr-o piramida ce consuma electricitate si caldura ce ar ajunge pentru jumatate din Iasi... deputatii lor dau dovada de multa decenta.
O imagine care ar fi fost obscena in Romania anilor 80... uhh... capitalismul putred...
Puerta del Sol, mare dezamagire, piata in repararii... multa mizerie. Din fericire si foarte multa lume pe strazi, artisti, teatru de strada... distractie la ora la care in Romania se sforaie pe rupte.
Iasul e mort din pacate la ora 11... insa chiar si asa tot e ok.
Localnicii cat se poate de ok, si sincer chiar imi place ca toata lumea traverseaza pe ROSU, si semafoarele indica galben atunci cand pietonii au verde.

E logic si simplu ca buna ziua! Am invatat repede obiceiurile locului: poti sa traversezi daca nu sunt masini pe strada, si masinile pot trece peste zebra la culoarea galbena (atata timp cat nu sunt pietoni in traversare).

Oare capetele de creta de la noi au de gand sa schimbe si ei ceva?

Sighisoara anyone?

Din pacate am avut ideea geniala de a ma apuca de filmat pe drumul spre Plaza Mayor... si desteptul meu de telefon a trecut de la avea bateria plina... la moarte subita.

Raman cu povestitul, Plaza Mayor foarte fain... localnicii stau pe jos, pe piatra cubica... am incerca si eu. Piatrele sunt emana o caldura placuta. Unii se intind pe jos, altii joaca carti... sau mananca. Stiu ca Anca o sa fie foarte incantata sa stie ca imi place sa ma comport la fel ca localnicii...

si... daca tot am adus vorba de suparari... localnicele mediocre... turistele... hmmm unele dintre ele sunt chiar de privit, dar nu prea mult... pentru ca orasul e intradevar minunat.

Ramas fara baterie la telefon, am luat metroul (ultimul tren pleaca la 1:30... sweeeet...) si m-am intors la hotel. Maine am mult mai multe de vazut.

Citeste tot articolul si Comentariile!
 
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 3.0 Unported License.